Cand orbii sunt condusi de orbi .....

duminică, 30 octombrie 2011


Cand orbii sunt condusi de orbi,
spre drumul catre ’’spiritualitate’’




Cu riscul de a supara multi maestri spirituali si pe cei care cred ca au urcat cu un grad sau mai multe pe scara evolutiei spirituale dupa ce si-au cumparat cate o diploma in diverse formari ezoterico-paranormale, sau cei care cred ca daca au fost pe la diverse initieri au capatat statutul de evoluat ’’spiritual’’ , voi da curs imboldului de a asterne pe hartie o povestioara precum si impresiile mele despre aceasta lume nebuna, nebuna, nebuna..

Am fost recent la un seminar de vindecare cu tenta spirituala, de fapt ma mai duc si prin acest domeniu in functie de timp si de ’’chemare’’, doar doar gasesc ce caut: oameni speciali… speciali in sensul ca sunt deja treziti sau au abilitati parapsihice/au activate anumite capacitati, ii pot depista, vedea si ’’simti’’. ..
Un seminar de auto-vindecare nu cred ca ar trebui sa coste bani, parerea mea, mai ales ca ’’maestrul’’ nu face nimic, decat eventual sa dirijeze verbal actiunile energetice pe care fiecare participant le foloseste mai mult sau mai putin corect…oricum nimeni nu vede energiile deci ce conteaza daca se vede sau nu ca a avut efect sedinta.
Dar cum traim deocamdata intr-o lume bazata pe bani, de ce sa nu dam bani pe vindecare ca doar si la spital dam bani si peste tot dam bani, doar doar cineva ne ajuta sa ne vindecam de afectiuni generate pana la urma de noi insine, dintr-un motiv sau altul. Si pana la urma nu este incorect sa folosesti banii , conteaza intentia cu care ii obtii. Dar si mai corect consider ca trebuie sa-i dai acolo unde trebuie…bani ! peste tot bani ! si mai vrem sa traim intr-o lume libera pe planeta asta guvernata de Dl.Ban !

Inainte de sedinta privesc culoarea indrumatorului si-i pun cateva intrebari sa vad cum sta cu sinceritatea, ma uit la lumina care-l inconjoara si-mi dau seama ca am de-a face cu un suflet incarnat din grupa III, de mijloc. Experienta vietilor anterioare ca soldat l-a amprentat cu un enorm curaj , e vremea cand va trebui sa ia o directie spre evolutia sa spirituala astrala, probabil a ales vindecarea altfel n-ar fi aici, nu l-ar interesa acest domeniu. Aici pe Terra se vine pentru practica, experienta, evolutie prin actiunea directa cu oamenii. Imi dau seama ca are oarecum abilitatea de a ajuta oamenii sa-si curete karma negativa a trecutului, o poate face si pentru sine- impreuna cu ei, mai degraba i se potriveste sa lucreze pe sedinte de iertare si cerere de iertare, i-ar ajuta si pe altii si si-ar curata si gogosile-i intunecate care i se invart in jur . Sa stiti ca atunci cand cineva detecteaza energie de culoare inchisa in jurul unei persoane nu inseamna ca acel om este neaparat negativ sau malefic, e prematur sa judecam, (poate fi malefic tocmai unei astfel de acumulari masive) insa mai degraba e semn de suferinta proprie si/sau provocata , acumulata din viata asta sau din trecuturi indepartate. Suferinta poate proveni si din grijile pentru ziua de maine.
Realizez deci ca are abilitati in comunicare si n-ar avea rost sa tot pun intrebari caci exista riscul sa ajungem la o polemica contradictorie, lucru neplacut inaintea unei sedinte unde oamenii isi cautau vindecarea sau cine stie ce raspunsuri. (Cand un om devine agresiv intodeauna exista o suferinta stocata pe undeva).
Deci ma opresc din discutii, desi intentionam sa-i spun la ce s-ar pricepe mai bine, dar credeti-ma : un fost razboinic vine cu o krama a orgoliului pe masura si nu ar accepta sa-i vina asa de pe strada X-ulescu sa-i spuna ce sa faca mai ales cand deja si-a format o cariera in acest domeniu si un nume pe ’’piata spirituala’’…Mai obisnuiesc sa comentez pe unde ma duc atunci cand ’’vad’’ astfel de situatii care nu se potrivesc cu realitatea, poate fi amuzant uneori , dar nu ma pot abtine probabil din dorinta de a pune ordine, sau din dorinta de a exista o atitudine responsabila in actiunile celor care indruma oamenii. Dar stai de-o parte si te uiti, analizezi tacut.. modestia e binevenita.
Personal simt o mare responsabilitate atunci cand ai de-a face cu oameni necajiti, suferinzi, care cauta un raspuns, o speranta, am deci asteptari de la cei care ofera sfaturi si indrumari legate de sanatate si viitorul tau, sa fie in masura sa le dea, iar inainte sa le dea sa se asigure ca ei sunt la locul potrivit. Observ si eu ca am asteptari la capitolul responsabilitate, lucru greu de indreptat caci iau prea in serios viata aici pe Mama Terra.
Deci se termina sedinta de vindecare fiecare plateste si pleca de unde a venit , la fel cum a venit…nimeni n-a vazut nimic, n-au exista vindecari spontane autosugestionate si deci o seara relaxanta, ca multe altele dupa o placuta meditatie, caci dupa ce stai cu ochii inchisi o ora e normal sa te simti mai odihnit. Cativa s-au ridicat brusc parasind incaperea, dorind sa para grabiti insa limbajul corporal transmitea ca nu vor mai reveni… probabil nu primisera conform asteptarilor.
Dar cum nimic nu-i intamplator, in drumul spre casa ma acompaniaza doua doamne de la care aud ca erau in cautare de ceva informatii cu tenta spirituala, fiecare cu probleme personale si daca tot au observat ca lumea e in oarece schimbare spirituala si-au zis sa caute raspunsuri care le-ar ajuta sa inteleaga ce se intampla cu societatea asta, cu viata lor , care e solutia sa gaseasca informatiile ajutatoare in a-si rezolva problemele. Atunci am inteles de unde era imboldul care ma indemna sa merg la serata respectiva, asa ca am dat celor doua doamne numele a doua persoane cu reale abilitati parapsihice capabile sa le ajute pe anumite probleme specifice nevoilor lor.

Plec spre casa gandindu-ma la toata treaba asta …de ce ma pun pe drumuri, rebegita de frig…insa imi raspund, stiu de ce fac asta…caut oameni speciali, dintr-o anume grupa, care se incarneaza rar si mai caut oameni in campul energetic al carora vad ce capacitati au , (multi din ei habar nu au ce salasuieste in ei)… indrumandu-i si deschizandu-le calea spre informatii de care au poate nevoie, si mai caut oamenii care au trecut prin moartea clinica ramanand cu amintiri de ’’Acasa’’…e una din treburile pentru care ma aflu pe aici, parca pierduta intr-o lume pierduta din care simt deseori ca nu fac parte si normal ca nu fac parte decat ’’provizoriu’’, ca toti dealtfel …ii caut , uneori ii gasesc, si-mi face bine sa-i gasesc, pentru ca asa ma simt mai aproape de ’’Acasa’’.


Ma tot gandesc la societatea asta, in care in prezent circula miliarde de informatii pe teme spirituale, emisiuni unele bune undele haotice informativ; se scriu carti cu gramada din care doar cateva randuri sunt cu adevarat capabile sa dea o informatie utila, mai rar si cate o carte realmente cu informatii corecte, editurile deja isi fac buzunarul gros pe spatele autorilor (jecmanindu-i de bani si drepturi) incercand sa lasanseze doar carti care din punctul lor de vedere vor avea succes, nu conteaza ca informatia e buna sau gresita…banul conteaza…
Si mai sunt si anumite cursuri in toate initierile posibile si imposibile, de cred ca si diavolul isi face cruce cand vede ce creativ este biologicul uman…Shamanism… restul le mai accept oarecum dar cand aud de shamanism nu stiu daca sa rad sau sa ma crucesc… Am fost odata prezenta cand un maestru in altceva, la repezeala initia un doritor de acest grad (genul de doritor care aduna diplome si initieri pe banda rulanta sa-si faca iute un pfa unde sa vanda vindecarea) intr-una din camerele apartamentului inchiriat pe post de Templu…apoi stau si-mi imaginez cum isi va desfasura acest shaman activitatea in mijlocul Bucurestiului, in balcon probabil batand la tobe unde are si un ghiveci de frunze ce tine loc de padure, incercand astfel sa trimeata un semnal (nu stiu cui) concurand cu antelene telefoniilor mobile, internetului, haarp si alte sisteme de emisie-receptie…nu mai descriu fenomenul reiki in care se crede ca daca eu am puteri ti le voi putea vinde si tie (pe bani frumosi binenteles) , doar asa ca-ti destup niste canale…nu conteaza daca cineva vede sau nu energia cum actioneaza, dpdv tehnic canalele trebuie sa fie acolo, undeva, astupate.. nimeni nu pricepe ca ’’Decodorul’’ e acolo sus Acasa si ca doar conectandu-te pe frecventa corecta a iubirii poti accesa ceea ce poti primi si esti cu adevarat capabil sa faci… nimeni nu-si pune intrebarea cum s-a intamplat exact cu tipul cel faimos Usui, care a primit gratuit niste simboluri meditand (dupa care s-a lansat in business ), stim foarte bine ca la baza orcarei intamplari se gasesc fantezisti care sa incornoreze povestea sa se vanda bine mai ales daca exista gura-casca cu portofelul plin si cortexul neted…poate simbolurile erau doar pentru el, sa-i active capacitatile proprii, exista aici o parte de adevar in utilizarea iubirii pentru a ameliora afectiuni si nu-i nevoie neaparat de simboluri care pot pana la urma actiona ca stimulent , poti sa faci si semnul crucii daca-l faci cu incredere si iubire in Dumnezeu, efectul este acelasi. Exista ceva simboluri utilizabile insa doar de cei ce-si amintesc de initierile adevarate, cele din Astral, insa sunt strict pentru anumiti avansati in grupurile de vindecatori planetari. Si ca sa dau un exemplu concret, unii din cei incarnati din grupurile de vindecatori avansati ii vom gasi in grupurile care protesteaza vehement pentru dreptul la viata al animalelor, al padurilor, al planetei, cei care se dedica ingrijirii muribunzilor a sarmanilor, a celor cu dezabilitati, ei sunt acei desconsiderati de lumea moderna si mondena, ei fac parte din patura sociala mizerabila pe care n-o baga nimeni in seama, dar dintre ei cei mai puternici isi fac treaba ca pentru asta au venit, interiorul lor este puternic si nimic nu-i va muta in patura bogatilor financiar, deoarece Spiritul lor este trezit si actioneaza, nu le pasa de categoria din care fac parte aici, isi fac misiunea…cati am vazut legati cu lanturi sa nu ne fie taiate padurile, omorate animalele?…putini…caci lasitatea si frica predomina. De acolo ei vad suferinta de aici si se angajeaza in aceasta misiune desi sunt constienti ca ar putea sa rateze misunea sa se intoarca vlaguiti si cu energia arsa dupa o viata chinuita, chinuiti mai ales de catre semenii lor. Insa iubirea lor vibreaza la unison cu a lui Dumnezeu … Sa nu credeti ca toti videcatorii incarnati sunt doar cei care se leaga cu lanturi de un pom, sau protesteaza batuti de jandarmi, nu ! exista si veritabilii ce actioneaza pentru oamenii ajutandu-i si-i invata sa–si repare singuri dereglarile energetice, dar oamenii astia nu i-am vazut sa faca initieri spectaculoase, ei stiu foarte bine ce fac, pentru ca ei chiar vad cum circula energia intre chakre si te vede daca lucrezi sau nu dupa cum te dirijeaza, te vede daca dormi sau esti capabil sa te redresezi, ei vad intensitatea cu care lucrezi…dar acesti oameni nu i-am vazut agitati cu spiritismul la tv, nici faimosi, stau modesti retrasi undeva, nici macar nu-si fac reclama, cine trebuie sa ajunga la ei ajunge, caci drumul spre cunoastere e lung (si plin de taxe)…Astfel de oameni sunt mai mult decat vindecatori, ei au trecut demult de clasa invatarii artei vindecarii in Astral, altii mai evoluati adevaratii intelepti maestri sunt la ultimele lor plimbari pe aici, sunt din grupele incarnate de nivel 6-7, ultimele din care se mai efectueaza incarnari pe Terra. Dupa aceste etape trec la alte actiuni importante si serioase in Astral. Unii au pe cap o coroana ca un cristal mare de ametist, nu se ocupa neaparat de energii sau vindecari ci sunt oameni calzi intelepti, altii care cred eu ca sunt invatatii maestri in de toate au o piramida formata din cercuri triughiulare suprapuse, lucru care ma duce cu gandul la un adevarat Iluminat si nu la cei despre care se vorbeste ca s-au strans in grupuri malefice sa conduca lumea…desi exista o legatura intre forma piramidala…adica ceva ceva tot stiu iluminatii cei rai…dar in fine, e bine ca exista si cei buni conectati cu adevarat la Dumnezeu.


Dumnezeu…un cuvant care-l aud tot mai rar pe la cercurile/cluburile/scolile ’’spirituale’’… unii mai fac referire ca suntem cu totii Unul…suntem si nu suntem aici e alta poveste…dar Centrul Divin ( –n-am cuvinte in dictionar sa pot descrie-) de unde se nasc sufletele si unde se reintorc la maturitate, centrul Divin Suprem, este Fiinta Suprema de care parca uita toti, dar Ea nu ne uita…imaginati-va o mama legandandu-si suav copilul care doarme…Vorbea cineva de un Dumnezeu care pedepseste, bate, taie si spanzura? Cel care a inventat aceasta descriere, exact asta a dorit sa se intample, ca omul sa se indeparteze de El Unicul, de adevarata cunoastere, sa se creada/dovedeasca ca de fapt acest bataus nu exista si ca toti la finalul vietii ne prindem intr-o hora energetica ca un glob urias unde facem ce vrem si din care mai iesim sa ne plantam pe aici…am sa-i dezamagesc pe acestia afirmand ca Divinitatea exista! nu e nici un EL sau o EA, este Unic, dar eu prefer sa o numesc Mama Divina ca doar o mama poate naste…

Realizez astfel ca toata scena asta pe Terra e ca un circ, un spectacol din care facem parte, dar in care ar trebui sa ne luam in serios rolul caci de asta am venit , de asta depinde evolutia noastra si va fi trist cand ne vom intoarce si vom realiza cat de mult puteam sa contribuim la schimbarea in bine a lucrurilor, ce prosti am fost cand ne suparam, razbunam, impuneam, detineam bani si supuneam pe ceilalti, ce idioti am fost cand ne-am sinucis in lipsa de solutii, ce rele am facut si cate suferinta am produs din cauza nestiintei, cat de mult puteam sa iubim si n-am facut-o…nu, noi eram orbi si limitati cautand onoruri, pozitii sociale, hamesiti si inversunati nu ne puteam lua gandul de la bani si cat de nestiutori eram atunci cand ne limitam doar la grija egoista a supravietuirii, cand ne alegeam partenerii/prietenii de viata doar dupa nevoile personale, ucigand iubirea, sinceritatea, demnitatea… si lista continua.
Dar verifica-ti atasamentele acum aici: imagineaza-ti ca ti se anuleaza diplomele, cineva iti ia casa, job-ul si bani…cine esti tu atunci? Ah, buna dimineata si bine te-ai trezit ! te asteapta o zi lunga de cautari…

Sa mai vorbesc despre cursurile spirituale la care obtinem diplome? asta e chiar un alt subiect haios, caci suntem inca amprentati cu mentalitatea ca trebuie pe o hartie sa ni se recunoasca meritele, fara acea hartie suntem zero…oare? Mai ales pe acest teritoriu al Romaniei unde candva diplomele de valoare se obtineau greu pe adevarata cunoastere, ramand aceasta nevoie nesatisfacuta si in dorinta de a fi valorizat de ceva/cineva, s-a la ajuns la vorba aia: exista cerere? atunci vine si oferta! dar adevarata valoarea asa o obtinem? e corect sa simtim nevoia sa ne reevalueze cineva? asta duce la ierarhie, si am scris un articol despre cum se prostitueaza omul ca sa poata face parte din ierarhia sociala mondena...
Nu e cazul sa ne cautam in interior potentialul real, sa ni-l dezvoltam ?
Cand vom reusi sa putem privi dincolo de aparente, sa invatam sa citim dincolo de ceea ce vedem, sa recunoastem valoarea fara a cauta cu ochii diplomele pe pereti, sa recunostem valoarea unui om privindu-i sufletul si nu hainele si masina…? Probabil ca intr-un tarziu.. intr-un viitor al acestei existente pe aceasta Planeta.
Dar...bine ai venit pe Planeta Pamant ! aici viata se desfasoara dupa un alt curs, iar daca pastram din Astral memorii ale ordinii de acolo, putem intelege de ce iti trebuie curaj sa te incarnezi aici…uneori curaj nu gluma…

Asadar sa revenim la cei care cauta ceva…vad oameni disperati si ingrijorati de instabilitatea pe care o percep la orizontul societatii actuale, ingrijorati de viitor, de probleme financiare , de imposibilitatea de a intelege actiunile rautacioase ale semenilor, tematori de energii malefice, speriati cu demonii si iadul, cautatori de Rai, ingrijorati de terorism, afectati de boli, si multe altele…indeosebi cu suferinte bazate pe nevoi…
Multi nu-si inteleg menirea iar daca nu stau bine la capitolul financiar si sentimental se simt pierduti..isi cauta un rost in societate, un rang, un rol in care sa aiba un sens…o diploma care sa le certifice valoarea, altfel se simt devalorizati de sistem, de oameni…
Majoritatea clientilor cu care discut au probleme similare: bani, dragoste, sanatate…Toate problemele provin insa din nevoi primitive nesatisfacute…Putini au informatii legate de lumea astrala si grupa din care ei provin. In prezent Pamantul este populat in mare parte cu suflete tinere provenite din grupele 1-5, e o mare ocazie pentru ele sa participe la schimbarile actuale prin care planeta va trece dar si o mare ocazie de evolutie pe calea pentru care Divinitatea le-a oferit-o.Doar ca acesti copii cam fac numai haos, caci in realitate majoritatea sufletelor tinere sunt incarnate in cei care au tupeu sa ajunga in fruntea sistemelor, doritori de putere si bani, in politica si legi. Slava Domnului ca mai exista si suflete speciale incarnate, grupele 5-6, rareori 7, ( avansati-cu foarte multe vieti traite, cu sute de mii de ani la activ). In ei se regasesc inteleptii si din ei se ridica unii maestri spirituali autentici pe Terra. Ei sunt aici sa ajute sau sa se formeze ulterior ca ghizi, dupa nivelul 7 nu se mai incarneaza nimeni, unii raman in consiliul batranilor intelepti care ne vor analiza la final actiunile noastre terestre (cand ne vom prezenta ca boboceii jigariti) . E o mare amestecatura aici, o aglomeratie imensa , ciudata dar interesanta. Cum am zis unii sunt tineri, altii mai avansati, unii sunt de pe alte planete, altii vin din viitor, altii traiesc in paralel mai multe vieti. E ca o gara…unde cam toata lumea e nemultumita de orar, de conditiile din tren, de controlori, dar unde putini se abtin sa nu taie canapele, sa fure perdelele, sa strice usile si sa nu cumpere bilete…

Revenind la stadiul formarii spirituale, e amuzant sa vezi cum a devenit o moda sa-ti iei diploma de om ’’spiritual’’…ei , aici voi adauga o lamurire…A deveni spiritual inseamna sa obtii un nivel de constiinta ridicat, sa devii Incapabil sa : omori o musca sau un tantar, sa spui o minciuna, sa rupi o planta, sa ranesti un caine, un copil, un om…sa nu poti simti supararea si nici invidia, sa nu poti observa o jignire (caci n-are cum sa te atinga), sa percepi anticipat actiunile faptelor tale care pot produce un bine sau un rau – dupa caz..sa fii capabil sa gasesti solutii de a-ti rezolva problemele fara sa gasesti vinovati in exterior, sa fii capabil sa privesti cu iubire, intelegere si deci intelepciune un om care se ratoieste la tine stiind ca supararea lui provine din suferinte interioare…sa poti fi alaturi de un om care sufera, sa-i poti ridica moralul, sa-l ajuti sa gaseasca solutii la problema lui..etc si lista poate continua caci pricepem ideea…cam asta se invata in ashramurile hinduse, unde pana ajungi intelept freci podeau pana iti finisezi de asperitati orgoliul.
Credem uneori (satui de lumea asta pestrita, cand ne declaram invinsi de sistemul pe care noi il hranim) ca e mai bine sa devenim altceva, sa atragem atentia, simtim ca suntem deosebiti si ca putem fi mai atractivi daca ne fortam sa dobandim puteri pshi prin niste tehnici anume. Caci e interesant sa detii puteri parapsihice, nu? Sa creada X-ulescu ca esti tare si sa se teama de tine ca altfel ii poti arunca un laser de lumina, ii furi ingeri sau il blestemi de se alege pulberea de el, deci sa impunem respect prin teama, interesanta forma de constiinta spirituala…Astfel ca dupa ce urmam niste tehnici anume si mai facem curatenie in interiorul nostru, sau fortam nota si deschidem canalele suntem deci avansati spirituali cu dotari anume, mergem sa meditam in varf de munte si stam acolo ca e mai bine (e grea confruntarea cu societatea) … Vino insa sa-ti verifici din cand in cand gradul de constiinta si deci nivelul spiritual in mijlocul Bucurestiului unde te poate provoca traficul, oamenii care te imping alergand grabiti , administratoul care te fura indiferent cat esti de spiritual sau nu, etc…Da ! putem fugi de asta, atunci cand suntem obositi si cautam un loc sa ne refacem energia consumata, dar adevarata evolutie are loc numai din experiente, din contactul cu ceilalti oameni…Insa adevaratele capacitati psi/ezo/etc se obtin in doua moduri: ori pe cale naturala evoluand in constiinta, ori prin tehnici anume.


Vorbeam ca am intalnit si oameni cu o gradatie spirituala avansata, am gasit aceste exemplare, fine, delicate, care ajuta realmente oamenii, unii sunt dotati cu capacitati de vindecare reala, sunt inconjurati de o culoare verde care variaza in nuante; la o alta persoana am vazut cum se poate conecta real la alte dimensiuni; clarvazatorilor autentici le iese o culoare mov din frunte, la un medic am vazut ca realmente ii pasa de oameni si se pricepea la vindecare dupa valul de culoare verde superb-fosforescent care curgea de pe crestet pe spate…la fiecare insa era diferit…vorbesc de cei pe care i-am intalnit, posibil ca mai sunt si altii cu alte insemne, dar eu nu pot ’’vedea’’ decat persoanele care au reale capacitati si nu mai mult.. vad doar culoarea originala de provenienta a Spiritului si culorile care le tradeaza abilitatile . Asta ma ajuta sa deosebesc pe cei care au realmente anumite capacitati de cei care cred ca le au dar si sa-i informez pe cei care le au si nu le constientizeaza. Amuzant e sa participi la sedinte de vindecare reiki, unde se aduna multi maestri sa vindece pe unul si pe altul, acolo e distractie..ma uit dupa culori si-mi dau seama la ce e bun fiecare, tac analizand, eu insami fiind inca in faza de cercetare , observand ca apar lucruri noi …Ce am vazut insa uneori este o prezenta verde care apare la astfel de sedinte, este o prezenta verde ca un fel de norisor/entitate astrala, ori ajuta la vindecare ori are grija de cel ’’vindecat’’ sa nu i se faca mai rau, ori se face prezent la rugaciuni…Aici cu rugaciunile , treaba merge daca faci rugaciunile din si cu suflet, intr-adevar se prezinta cineva, ne scaneaza, vede ce solicitam, evalueaza daca avem sau nu nevoie de acele cerinte, verifica daca meritam sau nu un ’’bonus’’…Cu siguranta nu suntem lasati de capul nostru pe aici si precum niste copii, suntem supravegheati din Astral la tot pasul…dar avem liberul arbitru si ’’Ei’’ nu pot interveni decat in situatii speciale.
Mi-a trebuit mult pana sa leg aceste informatii deoarece pe unde am fost sa gasesc raspunuri lumea era cam paralela cu ce spuneam eu, ei le stiau din carti si nu ma puteau ajuta sa le inteleg, ca sa nu mai vobresc de suspiciunile din privirile unor ’’maestri’’ si am simtit frustrarea lor , probabil nu intelegeau cum ei care sunt dotati cu diplome nu pot vedea energia despre care scrie in carti si altii o vad asa pur si simplu fara sa fie vorba de vre-un maestru recunoscut la scara mondiala. Astfel am si priceput ca drumul spre cunoastere il faci singur, pe ici pe acolo cate un indrumator dar cunoasterea n-o poti cumpara…Dintr-un om care credea doar in stiinta moderna, abonata la revistele de stiinta si afaceri, strans legata de lumea inconjuratoare, ati crede ca m-am scrantit oarecum vorbind acum de energii, insa cand mi s-au declansat fenomene pe care stiinta mea adorata nu le putea explica am cautat cu ardoare raspunsuri… pe masura ce fenomenele avansau am scris un jurnal special sa pot fi pe faza daca innebunesc sau nu, am fost si la hipnoza sa aflu mai multe pana am renuntat, nimeni nu ma poate hipnotiza atat de treaz imi e constientul doritor de control asupra situatiei…dar ceea ce am descoperit constienta mi-a adus o fericire greu de descris, m-a adus aproape de ’’Acasa’’…cand am plecat pe calea cercetarii religiilor si intelegerii Adevarului nu eram singura, m-au acompaniat invataturile mariilor mei Maestrii : Iisus Hristos si Jiddu Khrisnamurti.
Fiecare om are drumul sau, nu inseamna ca daca vezi ceva aparte esti neaparat deosebit ci poate doar ca ai un rost, ai ceva de indeplinit anume, poate in cazul meu e si rolul sa aduc putina lumina asupra unor informatii prezentate eronat.
Insa e greu sa intelegi anumite informatii daca nu le-ai simtit, vazut, inteles, trait , dar e bine sa mai stii una alta. Informatiile despre aura sunt in general comune, fiind mai usor de vazut, mai rar vezi fiinte de lumina neincarnate, iar pentru repararea aurei o putem face generand iubire, caci ea provine ca o vindecare din interior, putem asculta si muzica cu vibratie placuta fina cum este corul bisericesc, ajuta la armonizarea aurei, insa tot ce vine rau din interiorul nostru vine, daca emani doar onestitate, curaj, iubire sincera, e cel mai simplu mod de a te proteja si intari aura, depinde insa si de intensitatea cu care o faci.
Aura este formata din straturi , campurilor energetice ale biologicului atata timp cat este viu, peste care se suprapune un alt camp ce reprezinta acumularea din vieti anterioare, acest camp este ca o haina cu care se imbraca Sufletul la incarnare si o lasa aici la plecare, deci sa avem grija ce lasam in urma caci trebuie sa ne intoarcem sa echilibram (la o incarcatura mare cand am avut o personalitate puternica si rea aceasta poate iesi la suprafata uneori si o denumim oficial posedare, iar psihiatria abea asteapta sa ne faca un cobai-leguma). La asta se mai adauga gandurile, care pot schimba culorile corpului/campului emotional. Partile inchise la culoare variaza, insa nu inseamna neparat maleficitate ci acumulari de griji, invidie, gelozie, indrazneala inconstienta numita tupeu, dorinte de razbunare. Acesti oameni pot fi ajutati sa-si vindece aceste gogosi formate din emanatii de vibratie joasa, iar iubirea este cea mai puternica arma de vindecare si totodata de evolutie…Orice intentie de a-i ajuta pe altii e bine venita, dar fara mandrie si vanitate caci esti taxat…Universul iti poate face o gluma proasta (la prima vedere) dar si ghizi iti dau un sut de nu te vezi…In lumea de acolo exista un simt al umorului greu de inteles si descris, mai vad oameni obositi de viata care stau seriosi si nu rad ca sa nu fie considerati prosti sau imaturi, habar n-aveti ca si rasul ajuta la vindecarea aurei si recapatarea energiei Sufletului…(Insa cand mai primiti o farsa proasta, ea mai poate provenii si de la sufletele incepatoare neincarnate vreodata care se tin de sotii precum copii nostrii mici care atarna o conserva goala de coada unei pisici…poate o sa scriu oadat ce fac si de ce sunt in stare nazdravanii astia, cum speculeaza ei prostia omeneasca si-si bat joc de ea, uneori luand forme de zei sau alte reprezentari)
Oamenii fara simtul umorului sunt in general cei ce provin din grupele de suflete primare, primele nivele 1-3, ei chiar nu prea inteleg glumele si cu greu ii faci sa rada in hohote din tot sufletul, de fapt rar am vazut vre-unul dintre ei sa rada chiar din tot sufletul...


Sau am auzit alta traznaie: sa cerem acordul Divin pentru vindecare sa vedem daca-l obtinem! Masuram cu ansa (sau antena..haarp)…pai normal ar fi sa stii/simti concret daca poti sa vindeci sau nu, la un subiect care are capacitatea de a vindeca se activeaza centrul palmelor automat, deci esti langa om si simti ca poti sa faci asta, care-i problema? Am vazut oameni care pot ajuta la vindecare fara sa stie ca detin aceasta capacitate, pur si simplu din aura lui pleaca o culoare verde catre cel suferind…dar nu intamplator sunt unul langa altul...uneori mai merg la ei si le spun: mai, vezi ca tu poti ajuta oamenii..
Dar subiectii care au insa capacitati reale de vindecare si fac din asta un spectacol vanitos, (si bine platit), isi vor pierde capacitatile…caci vanitatea si orgoliul costa realmente, din pacate se pierd culorile si asta se vede la intoarcerea ’’Acasa’’. Stiu ca banii reprezinta un mijloc de supravieturie pe Terra insa nu trebuie sa devina un scop…sa ai doar cat iti trebuie sa supravietuiesti, e calea corecta, adevarata viata nu e aici, aici e o parte din scoala si tot aici sunt cele mai mari teste, insa cat stam pe aici ar fi bine sa o facem frumoasa si placuta . Terra este singurul loc unde poate fi traita la extreme durerea si fericirea. Iar adevaratele initieri si scolarizari speciale ''acolo'' le obtinem si nu aici, odata obtinute le luam cu noi pe oriunde ne incarnam, le putem activa, la fel de bine ne putem pierde aptitudinile daca ne batem joc de ele si nu le folosim decent. Nu mai deschid subiectul cu furatul/primitul/legatul ingerilor, ca voi scrie alte 2 pagini pe tema acestei aberatii…

Inainte sa va aruncati banii pe diplome inutile care sa va impodobeasca fatada, cautati in interior sa va analizati intentiile, gandurile, dorintele sufletului, curatiti murdariile din interior, formati parteneriate bazate pe sinceritate si simpatie reciproca si nu pe nevoi materiale si orientari sociale trecatoare, mentineti o permanenta legatura de iubire cu Divinitatea Mama caci din ea provin Sufletele care ne sunt frati si surori (mai mici mai mari suntem cu totii frati), fiti responsabili de faptele voastre, urmati calea Sufletului si nu dorintele logicului, toate raspunsurile sunt in noi, trebuie sa ne cunoastem sa invatam sa comunicam cu Sinele nostru, iar atunci cand greutati va apasa e doar un moment de rascruce in care trebuie sa gasim solutii fara sa afecteze pe nimeni negativ, e momentul de cotitura in care evoluam cu adevarat , atunci suntem lasati singuri (si chiar simtim asta) dar suntem supravegheati, noi am ales acest drum…vom fi evaluati dupa capacitatea de a gasi solutii si nu dupa lasitatea de care dam dovada (cam des)..insa avem liber arbitru sa alegem …Nu intoarce in alta parte capul cand cineva langa tine sufera ci opreste-te din fuga ta si vezi cu ce poti ajuta, te ajuti de fapt pe tine, ca cel care zace acolo in suferinta este o reflexie a durerii si fricilor din interiorul tau, din acest motiv iti apare in cale..
In viitor , usor usor, cu toti vom putea vedea culorile energiilor celor din jur si atunci se vor produce multe confuzii, neplacute din pacate. Caci se vor vedea si aspectele negative conturate prin culori inchise si se vor napusti unii asupra altora crezandu-i malefici. E bine sa ne curatam din timp negativitatile interioare, suferintele, ura, invidia, lacomia, etc.

Sufletul este o Fiinta Spirituala extrem de puternica, inghesuita intr-un biologic uman, vehicul (cu hibe) de calatorie in aceasta lume, asupra caruia incearca uneori cu greu sa detina controlul; Sufletul este dotat cu cea mai puternica arma posibila in Univers: IUBIREA ! utilizati-o

Acum nici nu stiu ce sa fac, sa postez acest articol sau nu…mi-as intreba ghidul…dar mai bine nu... o sa ma risc…asta e! oricum ma opresc aici altfel o sa devina un adevarat roman povestirea astea pe care o voiam initial in doua pagini…trei…

p.s.- a devenit o moda sa intrebam ghidul/ansa/arhanghelii ce sa facem…am voie asta n-am voia aia…dar noi cand mai luam decizii, cum ne mai maturizam…? Oricum suntem aici pe o mare ’’SCENA’’ dar macar sa ne jucam cu demnitate rolul.....

Sursa: life-spiritual-coaching

Read more...

Lucifer arhanghel cazut

sâmbătă, 29 octombrie 2011


Lucifer nu a fost un inger ca toti ceilalti .El era cel mai frumos , cel mai luminos si cel mai inteligent dintre Arhangheli .El a fost creat diferit special , ca parte a planului lui Dumnezeu. Avea toate puterile si toata stiinta .Singura putere pe care Dumnezeu nu i-a daruit-o este Puterea Creatiei. Pentru ca era atit de luminos, i s-a dat numele de Lucifer aducator de lumina . Acest nume este dat planetei Venus [luceafarul de dimineata ]cind rasare dimineata . Cind lumineaza la apus se numeste Vesper. Umplindu-se cu atita maretie ,Lucifer ,acest minunat Arhanghel, a inceput sa creada ca este egalul lui Dumnezeu. . In orgoliul lui nemasurat s-a gindit ca el ,marele ,frumosul inteligentul ,il poate detrona chiar si pe Dumnezeu .Aici vreau sa fac o paralela referitoare la unii care ne invata ca noi suntem Dumnezeu . Mare sminteala. Luati aminte ,cum cel mai luminat inger a cazut in aceasta mare cacealma. Acesta este orgoliu nemasurat =a te crede egal cu cineva cu care nici macar nu te poti compara . Aici nu exista termene de comparatie. Nu poti sluji la doi stapini . Caci inevitabil vei pierde pe unul dintre ei. Este foarte clar ,prin Lucifer a patruns raul in lume. Si atentie ,el, Lucifer face parte din creatie . Aici ,in aceasta lume binele nu poate exista decit comparativ cu raul .Si se si raporteaza unul la celalalt. Pacatul a fost ingaduit de insasi Dumnezeu. El ,Domnul ,a stiut aceasta lume inca de la creatie. El a creat-o ca alternativa in cazul caderii. Pentru ca El , Dumnezeu ,a dorit sa creeze in gindire,in simtire ,in traire nu in ispasire. Nu ne-a dorit niste fiinte robotizate care sa ascultam orbeste ordine si sa facem metenele. Dumnezeu a dorit ca prin simturile daruite noua [raiul avea miresme ,flori ,culori ,riuri care susurau] sa ni se reveleze iubirea cea creatoare din inima. Acea deschidere a chakrei inimii anahata ,cum o denumesc unii. Dumnezeu a stiut dintr-un inceput ca lasind liber arbitru alegerea ar putea fi diferita . Deaceea a spus omului Adam :puteti face orice doriti ,numai fructul cunoasterii nu-l gustati .Dumnezeu stia ca daca omul va fi ispitit va avea nevoie de lumea aceasta . Lucifer putea sa nu aibe sorti de izbinda . Si astfel omul l-ar fi intrecut . Intr-o secunda ,binele si raul s-ar fi contopit intr-o stare de iubire ,ar fi format aluatul pretios si creatia ar fi fost intr-o expansiune vesnica de lumina iubitoare. Nimeni si nimic nu ar mai fi putut desparti Tatal de creatia sa. Insa omul a ales calea “orgoliului”,a lui Lucifer. Cind a inteles durerea si suferinta era deja tirziu. In mintea omului aparuse viclenia [s-au ascuns de Domnul poate ,poate ,nu-i va observa] Si asa Dumnezeu a trebuit sa-si foloseasca toate atributele sale .Creator ,Mintuitor ,Judecator. Ca prin aceste atribute sa ajunga in timp ,din nou la inima oamenilor. Deaceea Mintuitorul lumii pune accent imens pe iubire. Lasa totul deoparte . Pina si purificarea prin post ia alt loc . Purificare pe care el insusi a trecut-o timp de 40 de zile . Lasati tot si iubiti ,cel mai usor si totusi complicat pentru firea naravasa si condusa de orgolii a omului. Tot Mintuitorul ne arata si drumul spre iubire . El stie ca oamenii trebuiesc indrumati . Vorbeste in pilde. Vorbeste despre saminta care cade pe pamint manos sau din contra ,pe stinca . Aici este intelegerea. Inceputul oricarui lucru datator de viata este o saminta. Aici intervine contemplatia. Priveste saminta cit este de mica . Insa ce forte nebanuite si nevazute ascunde? Si daca acolo sunt aceste forte ,cum le folosim .Asa la intimplare? Nu ,nicidecum . Ii trebuie loc adecvat . Samintei ii trebuie pamint bun manos ,adinc ,cu soare caldura si lumina.Asa si omului ii trebuie inima plina de iubire ,caldura ,apa lacrimi ,lumina ,pentru a creste mare si puternic.Si ii trebuie si timp ,adica rabdare. Invataturile pe care Mintuitorul le-a dat au fost speciale. Ele nu ne lasa sa cadem ,Iisus insasi ne trage dupa el . In semnul Sfintei cruci gasim cele doua planuri . Inaltarea si caderea. Un plan vertical de sus in jos ,si unul orizontal de la dreapta spre stinga . Adica mintuirea vine de sus in jos [verticala] .In caderea noastra [orizontala] ne mintuim prin inima [de la dreapta spre stinga] . Iar in mijlocul crucii gasim cele doua planuri [binele si raul ]formind un tot unitar ,amestecindu-se si alchimizindu-se, formind planul creatiei. Crucea se porneste de sus in jos ,niciodata de jos in sus. Lumina vine de sus.Apoi se duce in dreptul ombilicului [cordonul de argint ] si apoi se uneste acest culoar divin cu orizontala materiei. Deaceea e bine sa stim ce simbolistica folosim. Ati observat cind va rugati privirea voastra se indreapta spre cer pentru ca sus sunt planurile superioare .Jos sunt cele inferioare. Incercati cand mergeti pe strada sa pastrati privirea sus ,sa accesati planurile superioare. Lasati materia ,grosierul de jos. Cind va rugati ,cind aveti nelamuriri cu privire la orice, cereti indrumare . Ridicati-va privirea sus spre ceruri si cereti ajutor ,sa fiti luminati si inteleptiti de Duhul Sfint . Cereti coborire de Daruri si Haruri tot prin Duhul Sfint. Toate se fac prin Duhul Sfint . Tot ce vine de la Tatal ,vine In numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh ,Treimea cea nedespartita si de viata facatoare. Maicuta Domnului este mare milostiva de oameni si cale spre Dumnezeu .Ea este mijlocitoarea neamului omenesc. Daca nu aveti chemare la posturi si disciplina mintii incercati macar din cind in cind sa treceti cu vederea cite un neajuns. Cind va indreptati spre slujba tineti mintea in friu .Binecuvintati tot si iertati. Chiar daca nu sunteti iertati ,voi iertati. Lasati planurile superioare sa-si faca treaba . Gindurile mici incurca lumina , gindurile de pace si iubire dezleaga si pun baze de temelie.
Fiti observatori fini si observind detaliile veti cunoaste lumea in care locuiti sau traiti.

Sursa:treziredivina.wordpress.com

Read more...

Poveste cu talc....

miercuri, 26 octombrie 2011


O tânara a mers la mama ei si i-a povestit despre viata sa si despre lucrurile grele pe care le are de înfruntat. Nu mai putea, vroia sa se dea batuta. Se saturase sa se tot lupte si sa se chinuie. Se parea ca ori de câte ori reusea sa rezolve o problema,alta noua îsi facea aparitia.Mama ei o duse în bucatarie. A umplut 3 vase cu apa si le-a pus pe fiecare la foc.În scurt timp apa din ele a început sa fiarba. În primul vas a pus morcovi, în al doilea oua, iar în ultimul vas cafea macinata. Le-a lasat sa fiarba fara sa scoata nici o vorba.Dupa 20 minute a oprit focurile. A pescuit morcovii si i-a pus într-un bol. A scos afara ouale si le-a pus într-un bol. Apoi a scos cu un polonic si cafeaua si a pus-o în alt treilea bol. Întorcându-se spre fata ei a întrebat-o:
Spune-mi ce vezi?
Morcovi, oua si cafea,a raspuns ea.
Mama ei a adus-o mai aproape si a rugat-o sa ia morcovii în mâna si sa-i spuna ce simte. Fata a facut ce i se ceruse, si a remarcat ca acestia sunt moi. Apoi mamae a rugat-o sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Facând aceasta, fata a observat ca oul este acum tare. în final, mama a rugat-o sa sorbeasca din cafea. Fata zâmbind a savurat o înghititura din cafeaua cu o aroma îmbietoare.
Curioasa, a întrebat-o pe mama ei:
Ce înseamna toate acestea, mama?
Mama ei i-a explicat ca toate cele 3 lucruri au avut parte de aceeasi adversitate,apa fiarta. Fiecare dintre ele a reactionat însa diferit.
Morcovii au fost la început tari, puternici si neînduplecati. Dar apa fiarta i-a înmuiat si au devenit slabi.
Oul a fost fragil. Coaja lui subtire i-a protejat lichidul interior, dar dupa ce a fiert, continutul sau s-a întarit.
Boabele de cafea macinate au fost unice. Dupa ce au fost fierte, ele au schimbat apa.
Care dintre ele esti tu?si-a întrebat fiica.
Când adversitatea bate la usa ta, tu cum raspunzi? Esti un morcov, un ou sau un bob de cafea?
Gândeste-te si tu: Care sunt eu?
Sunt morcovul care pare puternic, dar durerea si adversitatea ma fac sa îmi pierd puterile, sa devin fragil.
Sunt oul care porneste la drum cu o inima maleabila, care se schimba cu caldura? Am un spirit fluid care dupa o moarte, o despartire, probleme financiare sau alte greutati se aspreste? Exteriorul meu e mereu acelasi,dar în interior zace o inima împietrita?
Sau sunt precum boabele de cafea? Atunci când apele devin fierbinti reusesc sa schimb situatiile din jurul meu si sa dau tot ce am mai bun din mine?În timpurile în care întunericul si esecurile primeaza, te poti ridica la un alt nivel?Cum faci fata adversitatii? Esti un morcov, un ou sau o boaba de cafea?Poate ca ai parte de destula bucurie care sa te faca dulce, de suficiente încercari care sa te faca puternic, de suficienta tristete care sa te faca uman si de suficienta speranta ca sa te faca fericit.Cei mai fericiti oameni nu au neaparat cel mai bun sau cel mai mult din toate; dar ei stiu sa beneficieze din plin de tot ceea ce le apare în cale. Cel mai luminos viitor va avea întotdeauna la baza un trecut uitat, nu poti înainta în viata pâna când nu lasi la o parte esecurile si suferintele din trecut.

Read more...

Momentul prezent – singurul timp care există

luni, 24 octombrie 2011


M-am gândit adeseori cât de multe lucruri avem noi de învăţat de la copiii mici. Aceştia nu s-au adaptat încă la conceptul de timp liniar, în care trecutul este urmat de prezent, apoi de viitor. Ei nu percep decât momentul prezent, aici şi acum. Mai mult, copiii mici nu percep lumea ca fiind fragmentată, ci consideră că sunt uniţi cu tot restul lumii, ca parte integrantă dintr-un ansamblu.
Pe măsură ce avansează în vârstă, copiii încep să accepte valorile adulţilor din jurul lor, care pun accentul pe proiectarea trecutului asupra prezentului, iar apoi a viitorului pe care îl anticipează.
Cei mai mulţi dintre adulţi nu pun nici o clipă la îndoială validitatea concepţiei lor despre trecut, prezent şi viitor. Ei cred că trecutul va continua să se repete în prezent, iar apoi în viitor, şi că nimeni nu poate schimba vreodată acest lucru. În consecinţă, ei ajung la concluzia că trăiesc într-o lume în care teama este justificată şi în care, mai devreme sau mai târziu, este inevitabil să se confrunte cu suferinţa, frustrările, conflictele, depresia şi boala.
Atunci când ne cramponăm şi investim energie în experienţele noastre dureroase din trecut, devenind ataşaţi de ele, noi suntem tentaţi să anticipăm un viitor similar. Viitorul şi trecutul nostru devin astfel identice. Noi devenim vulnerabili, considerând că trecutul plin de teamă este real, şi uităm astfel că unica noastră realitate este Iubirea, care nu poate exista decât în momentul prezent. Datorită acestei vulnerabilităţi, ne aşteptăm ca trecutul nostru să se repete identic. Pe scurt, nu vedem în faţa ochilor decât ceea ce ne aşteptăm să vedem, invitând şi căutând astfel nenorocirea şi durerea. În acest fel, reciclăm în permanenţă vinovăţia şi temerile noastre din trecut.
O modalitate prin care ne putem elibera de tot acest „gunoi arheologic” constă în recunoaşterea faptului că ataşamentul faţă de el nu ne aduce în nici un caz ceea ce ne dorim de la viaţă. Dacă înţelegem că reciclarea acestor deşeuri psihice nu ne foloseşte la nimic, putem înlătura vechile blocaje, putem ierta şi ne putem elibera în totalitate Iubirea din momentul prezent. Aceasta este singura cale prin care putem fi fericiţi. Principiul potrivit căruia: „Momentul prezent este singurul timp care există” poate deveni practic o eternitate. În aceste condiţii, viitorul devine o simplă extensie a unui prezent senin, care nu încetează niciodată.
Ori de câte ori ni se pare că am fost răniţi de altcineva în trecut, ne construim în jurul nostru un zid de autoapărare în speranţa că ne vom proteja astfel de alte răni similare în viitor. Prin acest mecanism, trecutul plin de teamă generează un viitor comparabil, creându-se astfel o punte de legătură între cele două timpuri. Atunci când simţim o stare de teamă sau de vinovăţie, noi nu putem iubi. În schimb, dacă ne eliberăm de trecutul plin de teamă şi îi iertăm pe toţi cei care au greşit vreodată faţă de noi, ajungem să experimentăm Iubirea absolută şi o stare de comuniune cu toate fiinţele.
Adeseori, considerăm „natural” să ne folosim de experienţele noastre din trecut ca de nişte puncte de referinţă din perspectiva cărora ne evaluăm momentul prezent. În acest fel, noi ajungem să percepem prezentul prin filtrul unor ochelari foarte întunecaţi.
Chiar dacă nu conduce întotdeauna la dispreţ, familiaritatea are într-adevăr tendinţa de a ne amorţi percepţiile referitoare la cei pe care îi cunoaştem foarte bine. Dacă dorim să ne percepem consoarta, şeful sau colegii de muncă exact aşa cum sunt, trebuie să îi privim în momentul prezent, pornind de la premisa că relaţiile noastre din trecut nu exercită nici o influenţă asupra acestui moment.
Pentru ca fiecare clipă pe care o trăim să devină o nouă renaştere, trebuie să privim prezentul fără a-l condamna. Altfel spus, trebuie să ne eliberăm în totalitate de toate erorile trecutului. Numai în acest fel ne putem simţi liberi şi numai în acest fel putem experimenta miracolul Iubirii, prin împărtăşirea acestei eliberări reciproce. Dacă ajungem să trăim această stare, în care Iubirea este în totalitate prezentă, aici şi acum, noi putem experimenta într-o singură clipă miracolul vindecării depline.
Energia pe care o investim continuu în dorinţa noastră de a controla şi de a anticipa viitorul ne menţine de fapt ataşaţi de experienţele dureroase şi de vinovăţia pe care am trăit-o în trecut. Vinovăţia şi teama, aceşti aliaţi atât de puternici inventaţi de mintea noastră, sunt singurele condiţii care ne fac să credem în această continuitate a timpului.
De pildă, dacă ni se pare că cineva ne-a respins, ne-a criticat sau a fost nedrept cu noi în trecut, vom considera de fiecare dată că persoana respectivă ne atacă. Prin acest mecanism, noi ne vom amplifica teama şi vom încerca în permanenţă să ripostăm. Eliberarea de trecut înseamnă să nu mai acuzăm niciodată pe nimeni, inclusiv pe noi înşine. Ea înseamnă să nu ne mai cramponăm de supărările din trecut şi să acceptăm în totalitate pe toată lumea, fără nici o excepţie. Înseamnă să ne propunem să vedem în ceilalţi numai lumina, nu şi umbra pe care o lasă lampa lor.
Cei mai mulţi dintre oameni trec prin viaţă având convingerea că fericirea sau nefericirea lor depind în mare măsură de evenimentele din mediul înconjurător şi de reacţiile celorlalţi oameni. Adeseori, ei cred că fericirea lor depinde de norocul sau de ghinionul pe care le au în viaţă şi pentru care nu poartă nici cea mai mică responsabilitate. De aceea, ei uită să îşi instruiască mintea să îşi schimbe percepţiile faţă de lumea exterioară. Ei nu realizează că starea de pace este o stare interioară şi că ea stă la baza unei percepţii senine asupra lumii înconjurătoare. Tentaţia de a reacţiona cu mânie, cu exaltare sau într-o stare de depresie se datorează interpretărilor pe care le dăm noi stimulilor din mediul exterior. Aceste interpretări au la bază o percepţie incompletă.
Ori de câte ori ne cramponăm de evenimentele din trecutul nostru sau anticipăm diferite întâmplări viitoare, noi trăim într-o lume a imaginaţiei. Adevărata realitate a vieţii noastre nu poate fi experimentată decât în momentul prezent. Atunci când retrăim în prezent diferite episoade din trecut, fie ele plăcute sau dureroase, noi ne blocăm singuri posibilitatea de a trăi experienţe noi. De aceea, ne aflăm într-o perpetuă stare de conflict, fiind incapabili să experimentăm direct şansele fericirii care ne ies în faţă.
Ori de câte ori ne îmbolnăvim, noi simţim tentaţia de a ne plânge de milă, de a ne lamenta, de a ne focaliza exclusiv asupra corpului nostru şi de a fi deranjaţi de senzaţiile de disconfort şi de durere pe care le simţim. Atunci când ne aflăm în această stare, mânia, iritabilitatea şi depresia pe care le simţim nu fac decât să amplifice şi mai mult sentimentul generalizat de neajutorare şi de neputinţă pe care îl simţim. Ori de câte ori ne focalizăm atenţia asupra ajutorării unei alte persoane, uităm de propria noastră durere şi înţelegem astfel mai bine care este semnificaţia profundă a expresiei: „A dărui înseamnă a primi”.
Foarte mulţi oameni uită că liberul arbitru şi capacitatea de a face alegeri reprezintă atribute inerente ale minţii lor. Toţi oamenii au trăit măcar o dată experienţa de a se simţi blocaţi într-o situaţie fără scăpare.
Iată o sugestie care te poate ajuta dacă te afli într-o astfel de situaţie. Foloseşte-ţi activ imaginaţia pentru a găsi o cale de ieşire din respectiva situaţie. Imaginează-ţi un zid şi gândeşte-te că el reprezintă problema cu care te confrunţi. Vizualizează apoi o uşă în mijlocul acestui zid. Treci prin ea şi închide-o cu hotărâre în urma ta. În acest fel, problema ta nu mai există, întrucât ai lăsat-o pentru totdeauna în spate. Bucură-te de noua ta libertate imaginându-ţi că te afli într-un loc în care nu există griji şi în care nu poţi fi altfel decât fericit. Când te simţi pregătit să părăseşti acest loc de retragere în care te simţi protejat, întoarce-te în această lume, dar adu cu tine şi sentimentul că te-ai eliberat de toate problemele din trecut. Dacă vei cultiva această stare de spirit, vei găsi cu uşurinţă soluţii noi la problemele tale de dinainte.
Ori de câte ori percepem problemele noastre ca oportunităţi de a învăţa ceva nou, experimentăm o stare de bucurie şi de bunăstare după învăţarea acestor lecţii. De altfel, Dumnezeu nu ne pune niciodată la încercare decât atunci când suntem pregătiţi să învăţăm noile lecţii.
Îţi propun ca de acum înainte să nu mai alegi decât scopul unic al păcii interioare, renunţând la toate celelalte obiective care conduc la conflict.
Îţi propun să continui să practici iertarea, să te consideri inocent şi lipsit de păcat, deopotrivă pe tine însuţi pe cei din jur.
Îţi propun să priveşti cu iubire momentul prezent, căci singura cunoaştere autentică îi aparţine.
Îţi propun să îţi continui procesul transformării personale, la baza căruia stă exclusiv procesul dăruirii, nu şi cel al primirii.
Îţi propun să recunoşti că suntem cu toţii uniţi la nivelul Sinelui nostru real şi să răspândeşti în această lume lumina care străluceşte în interiorul tău.
Îţi propun să îţi trezeşti conştiinţa şi să realizezi că esenţa fiinţei tale este Iubirea şi că tu eşti lumina acestei lumi, la fel ca şi ceilalţi oameni.


Sursa: Iubirea înseamnă renunţarea la frică, Gerald G. Jampolsky (Editura Adevar Divin)

Read more...

Divinul din noi transpus in cuvinte

joi, 20 octombrie 2011


SUFLETUL Sufletul omului este creat de Dumnezeu in al Saptelea Cer care se mai numeste si''Araboth''(in Zohar se explica faptul ca Araboth inseamna''amestecuri'' pentru ca este compus din foc si apa'').In Kabala poti gasi multe detalii referitoare la Imparatia Cereasca.In Araboh locuiesc sufletele profetilor,ale dreptilor,alaturi de Mesia.Tot aici gasim Tronul lui Dumnezeu si serafimii.In Araboth... ajung si sufletele care nu mai au nevoie sa se incarneze. Inchipuiti-va acest taram ca un ocean,o mare ''existentiala'' liminata de ''Soarele''Divin. Fiecare val sau unda este un suflet,o vibratie subtila''luminata de i scanteie spirituala''''.Scanteia Divina va ramane in permanenta aici in Araboth in timp ce extensia se va manifesta pe parcursul calatoriei sufletului sau catre perfectiune.Aici toate picaturile,undele formeaza un Tot.Sufletele celor drepti sunt superioare ingerilor si duhurilor.Sufletul omului este singura Creatie care sintetizeaza toate esentele lui Dumnezeu...esentele divine,sefirotice.

Dupa ce au cunoscut acea stare beatifica si ''unitiva'' din Araboth, sufletele trebuie sa coboare in zonele ''inferioare'' pentru asi indeplini menirea,urmand ca intr-un final sa se reintoarca si se reintregeasca in Divin,atunci sunt trimise in ceruri inferioare pentru a se desavarsi prin esentele sefirotice proprii acelui Cer sau se reincarneaza pentru a duce la bun sfarsit problemele nerezolvate. In perioadele dintre vietiile pamantesti,deci in perioadele in care noi gandim ca oamenii respectivi sau decedati, acele suflete pot sa salasluiasca in anumite Ceruri sau pot calatori pe langa Planete pentru a se amprenta cu specificul acelor Planete. Nu exista moarte decat la nivel pamantesc. Unele suflete pot alege sa se incarneze pe anumite Planete pentru a se desavarsi prin anumite esente divine, insa Planeta Pamant este considerata o adevarata scoala in perfectionarea sufletului.

Deja avem momente in viata in care ni se permite sa ne amintim fragmente din vieti ale noastre din trecut. Noi suntem, pe Pamant ca sa invatam, avem dreptul sa facem niste alegeri si suportam consecintele alegerilor noastre.Inainte de a ne reincarna, noi decidem,impreuna cu niste Clauze Divine pe care le avem, ce vrem sa facem in aceasta viata,ce dorim sa reparam din trecut, ce vrem sa invatam ca sa evoluam spiritual. Si astfel incheiem un fel de contract cu Dumnezeu. Trasam liniile principale ale planului acestei vieti, decidem ce oameni vrem sa intalnim in momente importante ale vietii, prin ce situatii sa trecem pentru a evolua, ce parinti sa avem care sa ne ajute in ce avem de facut(parintii ne pot oferi experiente placute sau neplacute, in functie de lucruri, pe care le avem de invatat) si in final Dumnezeu ne da tot ce ne trebuie pentru a duce la capat ce ne-am propus: ingeri pazitori, ghizi spirituali,suport.

Cand ne nastem insa, uitam tot. Si ne trezim pusi in fata a numeroase situatii, de multe ori neplacute, pe care de alfel, ni le-am ales singuri inainte de a veni pe Pamant. Unii oameni intreaba:...''de ce nu suntem ajutati sa ne amintim ce ne-am propus in aceasta viata?" Pentru ca daca ne-am aminti, nu am trece efectiv prin anumite lectii, nu ne-am mai putea concentra pe ele. Am fi distrasi de la informatiile pe care le-am primit in trecut. De aceea se si recomanda sa nu accesezi memoria sufletului tau din pura curiozitate, ci doar cand ai ajuns intr-un moment in care ai putea utiliza acea informatie intr-un moment responnsabil, oricare ar fi scopul ei. Inainte sa te reincarnezi iti stabilesti daca vei avea acces intr-un anumit moment din viata ta, la informatii legate de trecutul tau. Dar daca nu accesezi trecutul si nu esti neaparat un om"spiritual", nu inseamna ca nu poti sa iti atingi obiectivele pe care ti le-ai propus in aceasta viata.

Oricum, cand pleci de pe pamant ai acces natural la memoriile, ca sa poti constientiza ce ai invatat, altfel nu te-ar ajuta la nimic procesul de invatare. Iti amintesti cine esti tu de fapt, iti revine memoria tuturor vietiilor tale, te analizezi cu bune si rele, compari ce ti-ai propus sa faci cu ce ai facut. Faci acest lucru impreuna cu calauzele tale divine. Judecata despre care se vorbeste este de fapt analiza pe care ti-o faci tu ca suflet si toate bunele si relele pe care le-ai facut in timpul vietii pe Pamant. Atunci vezi cum ai folosit oportunitatile care ti s-au oferit in viata pentru a face ce ti-ai produs tu sau cum le-ai ratat prin liberul arbitru. Nu Dumnezeu ne judeca ci noi ne judecam singuri iar El ne da iertarea. Ne alina suferinta si ne ajuta sa continuam sa ne dezvoltam pentru a ajunge acolo Sus, langa El, in al saptele Cer.

Dar cum precizam mai sus, noi ne propunem in linii mari ce vrem sa facem in aceasta viata iar detaliile le adaugam aici pe Pamant. E posibil sa nu facem tot ce ne-am propus sau din contra, chiar sa depasim ce ne-am propus sa facem, inca din timpul vietii. In acest caz daca am reusit sa atingem toate obiectivele fiind inca in trup, calauzele noastre activeaza niste schite de vieti pe care ar urma sa le avem si ne ajuta sa facem si din ele cate ceva in aceasta viata. Atunci esti deja o persoana extrem de angajata pe procesul evolutiv care intelege ca viata pamanteasca reprezinta o scoala care te invata sa te apropii mai mult de Divinitate, purificandu-ti sufletul. Unii oameni se intreaba:''de unde stim daca suntem pe calea corecta? Cum ne putem da seama, fiind inca pe pamant?".Cei care sunt pe directia corecta sau chiar si-au depasit ce si-au propus, au sentimentul ca viata lor se desfasoara''asa cum trebuie'', pe cand ceilalti care s-au departat de la planul lor divin au sentimentul ca totul e scapat de sub control.

Noi am avut de-a lungul vietiilor noastre mai multe identitati (am avut personalitati diferite, am avut niveluri diferite, am trait in medii diferite). In taramurile complexe pe care noi nu le putem percepe, aceste'' identitati'' sunt cumva active, in sensul ca unele probleme cauzate de ele pot fi rezolvate de noi in viata prezenta.Si in momentul in care am venit sa le rezolvam in prezent. Ele au intr-un fel nevoie de noi pentru ca singure nu au putut in vietiile lor pe Pamant sa rezolve aceste probleme. Tu nu iti propui sa rezolvi intr-o singura viata toate problemele din trecut care te impiedica in evolutie, ci doar o parte din ele. Dar memoria colectiva a tuturor acestor identitati scoate in lumina cate o situatie prin care tu, trecand prin aceasta viata si rezolvand-o, eliberezi intr-un fel acea identitate care a determinat cauza unei probleme din prezent.''Evenimentele petrecute de-a lungul vietilor sunt ca o broderie'' spunea Christopher Bache in cartea sa extraordinara ''Reincarnarea si reteaua existentei''.

Privim o broderie complicata si vedem ca doua puncte de la suprafata ei care par a nu avea nicio legatura ...fiind prinse pe spate cu fire intre ele.Totul se intampla cu un motiv si exista o intreaga retea a existentelor noastre si intre multele suflete create de Dumnezeu. Spuneam ca noi stabilim si oamenii cu care ne vom intalni in viata pe care incepem sa o traim.Dar stabilim acest lucru impreuna cu calauzele noastre si cu sufletele acelor oameni.Vorbim despre oameni care au o anumita importanta in viata noastra. Si trebuie sa tinem cont ca actiunile noastre pe pamant afecteaza si vietiile altor oameni. De aceea este bine sa fim responsabili fata de gandurile noastre, de judecatile noastre si de actiunile pe care le facem si care pot avea impact asupra altora. Am incercat sa ating doar cateva aspecte legate de suflet, pentru ca acest subiect extrem de complex si oricum noi oamenii stim inca extrem de putine lucruri referitoare la el.

Insa atunci cand patrunzi in alte taramuri,comunici cu entitati evoluate spiritual prin simturile extrasenzoriale pe care le poti dezvolta si poti ajunge si la ''Adevarul din sufletul tau''. Atunci intelegi ca tot ce se intampla in viata ta are un scop, ca lucrurile pe care le poti afla despre tine sau despre altii sunt de fapt etape din planul stabilit de fiecare, in linii mari, inainte de a veni pe pamant...ca anumite calauze te pot ajuta direct sau indirect sa stai pe directia pe care ti-ai propus-o, depinzand doar de tine, in calitate de suflet intrupat aflat intr-o materie densa, sa alegi sa urmezi ce primesti sau nu ...iar in functie de aceasta alegere, sa iti determini in parte din viitorul acestei vieti si al altor vieti urmatoare. Multi oameni vin sa intrebe ce si-au propus sa invete in aceasta viata, ce si-au propus sa faca sau sa repare, care este scopul acestei vieti pe care o au ei in prezent.

Este bine sa stii ca sunt unele informatii la care nu poti avea acces pentru ca nu te ajuta cu nimic si ...de obicei, ti se aduc in lumina doar situatii care sunt strict legate de situatia ta prezenta.. Poate ati auzit de Memoria Akasha, o structura vie, in continua schimbare, care contine toata memoria Universului, inclusiv pe cea a sufletului tau. Practic atunci cand se acceseaza memoria sufletului tau se lucreaza cu Memoria Akasha. Exista Lorzii Akasha care te urmaresc pe parcursul vietii tale si atunci cand este momentul si daca este momentul iti permite accesul la Sufletul tau. Ei au grija sa accesezi doar informatiile de care ai nevoie, respectand Legile Akashice care sunt extrem de stricte. Mai este bine de stiut ca exista entitati spirituale elevate care nu mai au nevoie sa se intrupeze si care decid sa o faca pentru a ajuta intr-un mod mai direct anumiti oameni de pe Pamant sau omenirea in general, asa cum exista si Ingeri sau unele Spirite ale Naturii care se intrupeaza in acelasi scop. Unele sunt constiente de scopul precis pentru care au venit, altele mai putin sau afla pe parcursul vietii, insa manifesta foarte puternic in timpul vietii caracteristicile pe care le au in Realitatea lor Divina. ...un prieten bun al ingerilor:

*DOREEN VIRTUE*

Read more...

Am lansat RADIO VOCEA SUFLETULUI

joi, 13 octombrie 2011

Cea mai importanta calatorie a vietii noastre este cea care duce in adancul sufletului. Toate lucrurile care ne emotioneaza pozitiv, care ne bucura, care ne fac fericiti sunt tot atatea porti de acces catre lumea de dincolo de ganduri...

Radio Vocea Sufletului, acest spatiu al muzicii si cuvintelor pe care l-am creat impreuna cu aproape 30 de oameni entuziasti, isi propune sa va poarte pe aripile lui in locuri de taina, sa va dea speranta ca putem construi o lume a binelui si a frumosului.

La Radio Vocea Sufletului puteti sa va simti pe drumul spre "acasa" impreuna cu cei care aspira la un Cer Nou si un Nou Pamant...

Alaturi de muzica pentru suflet, aici veti putea intalni oameni remarcabili si veti putea audia emisiuni menite sa aduca mai multa lumina si cunoastere in vietile tuturor. Iata cateva dintre acestea: "Stirile pozitive ale zilei", "Radacinile dacice ale poporului roman", "Medicina psihocauzala", "Locurile de taina ale Romaniei", "Interviuri pe frecventa sufletului", "Scoala Hiperboreana", "Cartea saptamanii", "Agenda culturala a Bucurestiului", "Lumea secreta a plantelor" si altele.

Bucurati-va 24 de ore din 24 de Radio Vocea Sufletului! Auditie placuta!

Clik RADIO VOCEA SUFLETULUI

P.S. Cei care doresc sa sprijine acest proiect sunt rugati sa posteze pe blogul sau siteul lor unul dintre bannerele de mai jos si sa ne anunte de acest lucru pentru a putea sa ii introducem la rubrica noastra de parteneri media. Multumim anticipat!

Read more...

OGLINDA PRAFUITA

vineri, 7 octombrie 2011


Cu trei mii de ani in urma, exista un om la fel ca noi toti, care traia in apropierea unui oras inconjurat de munti. Omul a studiat pentru a deveni doctor, dar nu era complet de acord cu tot ceea ce invatat. In inima sa simtea ca trebuie sa existe ceva mai mult decat era scris in acele carti.

Intr-o zi, cand a adormit intr-o pestera, el a visat ca si-a vazut propriul corp adormit. A iesit din pestera in noaptea cu luna noua. Cerul era senin, iar el putea vedea milioane de stele. Apoi ceva s-a petrecut in interiorul sau, ceva care i-a transformat viata pentru totdeauna. El si-a privit mainile, si-a simtit corpul, iar apoi si-a auzit propria voce spunand: “sunt facut din lumina; sunt facut din stele”.

A privit din nou la stele si a realizat ca nu stelele sunt cele care creeaza lumina, ci lumina creeaza stelele. “Totul este facut din lumina; eu sunt facut din stele, a spus el si spatiul dintre ele nu este gol”. Si a stiut ca tot ceea ce exista este o fiinta vie, iar lumina este mesagerul vietii, deoarece este vie si contine in ea toate informatiile.
Apoi a constientizat ca si el era facut din stele, desi nu parea una cu acele stele. “sunt in stele si intre ele”, a gandit el. Atunci, el s-a numit tonal, iar lumina dintre stele nagual si a stiut ca tot ceea ce creeaza armonia si spatiul dintre cele doua este Viata sau Intentia. Fara viata, tonal-ul si nagual-ul nu ar putea exista. Viata este forta absolutului, a supremului, a Celui care a creat totul.
Iata deci ce a descoperit el: totul in existenta este o manifestare a fiintei vii pe care o numim Dumnezeu. Totul este Dumnezeu. Si a ajuns la concluzia ca perceptia umana este doar lumina ce percepe lumina. El a vazut ca materia este o oglinda – totul este o oglinda care reflecta lumina si creeaza imaginile acelei lumi, dand nastere lumii iluziei, Visul, care seamana cu un fum ce nu ne permite sa vedem cine suntem cu adevarat. “Noi, cei adevarati, suntem iubire pura, lumina, pura”, a spus el.

Aceasta realizare i-a transformat viata. Dintr-o data, el a stiut cine este cu adevarat, s-a uitat in jur la ceilalti oameni si la restul naturii si a ramas uimit de ceea ce a vazut. El s-a regasit pe el insusi in tot ceea ce exista – in fiecare fiinta umana, in fiecare animal, in fiecare pom, in apa, in ploaie, in nori, in pamant. Si a vazut ca viata amesteca tonal-ul cu nagual-ul in diferite moduri pentru a crea miriade de manifestari ale Vietii.
In acele momente el a inteles totul. Era foarte emotionat si inima sa era plina de pace. Cu greu putea sa astepte pentru a le spune si prietenilor sai ceea ce descoperise. Dar cum ar fi putut explica toate acestea in cuvinte? A incercat sa le spuna ce a descoperit si celorlalti, dar ei nu-l puteau intelege. Ei puteau vedea doar ca se transformase, ca din vocea si din ochii sai radia ceva extraordinar. Au observat ca el nu mai judeca pe nimeni si nimic. El devenise altfel.

Putea intelege pe oricine foarte bine, dar nimeni nu-l putea intelege pe el. Ei credeau ca el era o incarnare a lui Dumnezeu, dar el zambea cand auzea aceasta si apoi spunea: “este adevarat.Suntem la fel, voi si cu mine. Suntem imagini ale luminii. Suntem una cu Dumnezeu”. Dar nici asa oamenii nu-l intelegeau.
El a descoperit ca el era o oglinda pentru restul persoanelor, o oglinda in care el se putea vedea pe sine. “oricine este o oglinda”, a spus el. El s-a vazut in ceilalti, dar nimeni nu l-a vazut pe el. Si astfel, a constientizat ca toata lumea visa, dar fara a fi constienta de acest lucru, fara a sti cine sunt ei cu adevarat. Ei nu-l puteau vedea pe el in ei insisi, deoarece exista un perete de ceata sau de fum intre oglinzi. Si peretele de ceata era creat de interpretarea imaginilor luminii – visul oamenilor.
Apoi, a stiut ca va uita curand tot ceea ce invatase. Dorind sa-si aminteasca de-a pururi viziunea pe care a avut-o, s-a decis sa-si puna Oglinda Fumurie, astfel incat intotdeauna sa stie ca materia este o oglinda, iar fumul este cel care ne impiedica sa stim cine suntem cu adevarat. El a spus: sunt o Oglinda fumurie, deoarece ma vad pe mine in fiecare dintre voi, dar noi nu ne recunoastem unul pe celalalt din cauza fumului dintre noi. Acel fum este visul, iar oglinda esti tu, visatorul”.

DON MIGUEL RUIZ

Read more...

Mintea care nu iartă. Iubire versus Ego

duminică, 2 octombrie 2011


Egoul este cel care ne şopteşte la urechi că nu vom putea găsi fericirea decât în lumea exterioară, printr-o acumulare de lucruri. El este cel care ne şopteşte că dacă vom găsi un partener de cuplu potrivit, totul se va armoniza în viaţa noastră şi nu vom mai putea cunoaşte suferinţa. Atunci când lucrurile par să meargă prost, el ne învaţă că singurul lucru pe care îl putem face este să dăm vina pe altcineva. Egoul are propriul său sistem de convingeri. Dacă dorim, îi putem accepta convingerile. Dacă nu dorim, putem căuta alte perspective din care să privim această lume. Desigur, nu trebuie să uităm că egoul nostru face parte integrantă din noi. De aceea, cu cât ne vom amplifica discernământul, recunoscând gândurile datorate egoului temător, cu atât mai liberi vom fi să optăm pentru o viaţă mai plină de iubire şi de pace.

Sistemul de convingeri al egoului este bazat pe teamă, pe vinovăţie şi pe condamnare. Dacă am opta numai pentru principiile şi liniile sale directoare, am opta practic pentru o stare perpetuă de conflict şi nu am mai cunoaşte vreodată pacea interioară şi fericirea. Acesta fiind însuşi mecanismul de funcţionare al egoului, nu trebuie să ne mire faptul că acesta nu crede în iertare. De fapt, el va face întotdeauna tot ce-i va sta în puteri pentru a ne convinge că nimeni din această lume nu merită să fie iertat. Mai mult, va merge până acolo încât ne va spune că noi înşine nu merităm să fim iertaţi! Egoul se cramponează cu disperare de convingerea că nimeni nu trebuie iertat pentru greşelile sale.

Pe de altă parte, el este absolut convins că trebuie să ne apărăm în permanenţă de atacurile celor din jur. El ne transmite continuu acest mesaj, sub forma unor sentimente care pot fi recunoscute cu uşurinţă. Spre exemplu, mintea neiertătoare a egoului va încerca întotdeauna să ne convingă că singura modalitate de a ne proteja de o eventuală nouă rană sufletească este aceea de a pedepsi persoana care ne-a rănit prin mânia şi prin ura noastră, izolând-o şi arătându-i dispreţul nostru, astfel încât să se simtă prost pentru fapta sa.

Egoul nostru se manifestă prin acel sentiment interior care ne face să credem că ar fi nepotrivit, prostesc sau chiar o nebunie să iertăm pe cineva ale cărei acţiuni ne-au rănit sau ne-au făcut să ne simţim ameninţaţi în vreun fel. Ca şi cum acest lucru nu ar fi de ajuns, egoul ne reaminteşte în permanenţă că în viaţa noastră există oameni care nu îşi doresc nimic mai mult pe lume decât să ne rănească în fel şi chip, oameni care merită exclusiv mânia noastră, nicidecum iertarea. Peste toate, egoul este şi foarte viclean. El se pricepe de minune să îşi aleagă martorii. Şi poţi fi absolut sigur că îi va alege numai pe aceia care îi vor susţine pe de-a-ntregul părerile. Egoul este prin excelenţă contradictoriu. Spre exemplu, el ne ascunde faptul că atunci când cedăm în faţa impulsului de a ne înfuria pe alte persoane, dorind să le pedepsim, noi ne închidem singuri în propria noastră închisoare. Un alt secret pe care ni-l ascunde este acela că gândurile noastre lipsite de iertare creează în inima noastră un gol interior, un sentiment de pierdere şi de tristeţe care ne împiedică să trăim starea de pace interioară şi de iubire. Acest gol interior ne desparte de semenii noştri şi de starea de unitate care ar trebui să ne caracterizeze.

În cazul în care credem în Dumnezeu, egoul ne şopteşte la urechi că acesta este un Dumnezeu furios şi răzbunător, gata să ne lovească cu trăsnetul lui pentru a ne pedepsi pentru „păcatele” şi pentru gândurile noastre „greşite”. Egoul ne învaţă că nu putem avea încredere şi nu ne putem simţi în siguranţă în prezenţa lui Dumnezeu. El susţine că iubirea necondiţionată pentru Dumnezeu nu este altceva decât o iluzie pe care ne-o creăm singuri şi că atât timp cât ne vom crampona de această viziune stupidă, nu vom face decât să ne amăgim singuri. Egoul încearcă să ne convingă în permanenţă că Dumnezeu este veşnic mânios şi gata oricând să provoace moartea oamenilor prin tot felul de dezastre naturale de genul cutremurelor şi al tornadelor care ucid atâţia oameni sau îi lasă fără case. El merge până acolo încât afirmă că Dumnezeu ne trimite aceste nenorociri numai pentru a ne pedepsi pentru păcatele noastre. Mintea incapabilă de iertare a egoului se cramponează în permanenţă de gândurile de teamă, de suferinţă, de durere, de disperare, de griji şi de îndoieli. Ea consideră că orice greşeală reprezintă un păcat de neiertat.

Principalele 20 de motive pentru care refuzăm să iertăm:

Este foarte greu să ierţi atunci când asculţi de vocea egoului, care te învaţă că cel mai bun lucru pe care poţi să îl faci este să pedepseşti persoana care te-a rănit, refuzându-i iubirea ta. Este foarte greu să ierţi atunci când ai un ego încăpăţânat care încearcă în permanenţă să te convingă că ura îţi conferă o siguranţă şi o certitudine mult mai mare decât iubirea. Este foarte important să nu facem din egoul nostru un duşman, dar nici să ne ataşăm prea tare de el. Este la fel de important însă să ne dăm seama că acesta ne poate conduce pe căi greşite. Egoul nostru nu încetează niciodată cu predicile. El se cramponează de un sistem de convingeri care valorizează frica, conflictul, indiferenţa şi nefericirea, făcând din ele principalele lui priorităţi. Egoul consideră iubirea pur şi simplu un act de nebunie.

Atunci când devenim prea ataşaţi de vocea egoului, lucru care se întâmplă îndeosebi în momentele de stres sau atunci când lucrurile nu merg în viaţa noastră aşa cum ne-am dori, noi auzim distinct în mintea noastră vocea egoului, care ne transmite mesajul că nu este cazul să iertăm. În realitate, noi avem întotdeauna de ales: putem asculta vocea iubirii sau cea a egoului. Cum ne putem da seama când anume ne vorbeşte egoul? Simplu: vocea egoului se naşte întotdeauna din teamă. Sfaturile sale ne lasă întotdeauna într-o stare de conflict interior, niciodată de pace. Atunci când ascultăm de mintea incapabilă să ierte a egoului, aceasta ne oferă nenumărate motive pentru a nu ierta, ascunzându-ne însă faptul că singurii care vom suferi, pierzându-ne pacea interioară, suntem noi.

Iată 20 de exemple ale modului de a raţiona al egoului:

1. Acel om te-a rănit profund. Merită pe deplin să fii furios pe el, să nu-l mai iubeşti şi să fie pedepsit.
2. Nu fi prost! Dacă îl vei ierta, acel om te va răni din nou şi din nou.
3. Dacă îl ierţi, nu îţi dovedeşti decât propria slăbiciune.
4. Dacă ierţi această persoană, este ca şi cum i-ai spune că a avut dreptate, iar cel care a greşit ai fost tu!
5. Numai un om lipsit de respect faţă de sine ar putea ierta această persoană.
6. Atunci când nu ierţi pe cineva, îţi manifeşti controlul asupra persoanei respective. Controlul este principala metodă pe care o aplică egoul pentru a se simţi în siguranţă.
7. Cea mai sigură cale de a ţine la distanţă persoana care te-a rănit este să nu o ierţi niciodată.
8. Dacă nu vei ierta această persoană, te vei simţi mai bine, căci aceasta este cea mai sigură cale de a te răzbuna pe ea.
9. Dacă nu vei ierta această persoană, vei obţine controlul asupra ei.
10. Iertarea celui care te-a rănit este cea mai mare prostie din lume.
11. Atunci când ierţi pe cineva, renunţi la propria ta siguranţă interioară.
12. Dacă îl ierţi pe cel cu care te-ai certat, rişti să îl faci să creadă că eşti de acord cu ceea ce a făcut.
13. Iertarea nu este altceva decât acceptarea comportamentului greşit.
14. La limită, poţi ierta pe cineva, dar numai dacă îşi cere sincer iertare pentru ceea ce a făcut. Nici chiar atunci nu trebuie să îl ierţi însă pe deplin.
15. Dacă îl ierţi pe acest om care a păcătuit, Dumnezeu te va pedepsi.
16. Recunoaşte: întotdeauna, greşeala îi aparţine celuilalt, aşa că ce rost are să ierţi?
17. Nu crede niciodată pe cineva care îţi spune că proiectezi asupra celorlalţi propriile tale greşeli, respingându-le.
18. Nu cădea în capcana celor care îţi spun că dacă nu poţi ierta pe cineva pentru o anumită greşeală, acest lucru se datorează faptului că nu poţi accepta o faptă pe care ai comis-o tu însuţi şi pe care o consideri de neiertat.
19. Dacă vei ierta această faptă oribilă, nu vei fi cu nimic mai bun decât cel care a comis-o.
20. În cazul în care crezi că există un Dumnezeu sau o putere superioară care te protejează să nu mai fii o victimă inocentă atât timp cât îi ierţi pe cei din jur, înseamnă că ţi-ai pierdut complet minţile!

Schimbarea sistemului nostru de convingeri

Dacă dorim să învăţăm valoarea iertării – deopotrivă a celorlalţi oameni şi a noastră – noi trebuie să ne schimbăm sistemul de convingeri. În acest scop, putem începe prin a renunţa la convingerea egoului că trebuie să găsim neapărat pe cineva pe care să dăm vina atunci când în viaţa noastră merge ceva prost. Putem adopta apoi noi convingeri în inima noastră, care să ne ajute să înţelegem valoarea renunţării la auto-condamnare şi la condamnarea celor din jur, astfel încât să ne putem înconjura numai de iubire.

Una din modalităţile prin care putem face acest lucru constă în a ne schimba modul de a gândi în legătură cu noi înşine. Egoul se identifică în totalitate cu corpul fizic şi nu concepe faptul că noi suntem fiinţe spirituale care au venit să locuiască pentru o vreme într-un astfel de corp. Dacă vom reuşi să ne schimbăm această percepţie, privindu-ne ca fiinţe spirituale eterne, şi nu doar ca nişte simple corpuri, ne va fi mult mai uşor să sesizăm valoarea iertării.

Fericirea şi pacea interioară nu apar decât atunci când renunţăm să mai căutăm vinovaţi pentru lucrurile care nu merg bine în viaţa noastră. Învinovăţirea altuia nu ne aduce fericirea pe care ne-o dorim, la fel cum nu pot face acest lucru nici răzbunarea sau pedepsirea celor vinovaţi. Singura care ne poate aduce această fericire de durată este iertarea. Noi suntem singurii care putem opri cercul vicios al mâniei, durerii, amărăciunii şi tristeţii provocate de conflictele noastre interioare şi exterioare. Fiecare om este responsabil pentru renunţarea la blocajele pe care şi le-a impus singur, pentru iertarea de sine şi pentru iertarea celor din jur, care îi pot aduce vindecarea, bucuria şi pacea pe care le caută de atâta vreme.

Schimbările încep să apară odată cu depăşirea fiecărui obstacol

Transcenderea fricii, ruşinii şi vinovăţiei. Primul obstacol pe care trebuie să îl depăşim este incapacitatea noastră de a ne schimba sistemul convingerilor. Poate cel mai mare blocaj în calea iertării este sistemul de convingeri bazat pe teamă, nu pe iubire. Acest blocaj începe să dispară de îndată ce ne manifestăm voinţa de a-i privi cu alţi ochi pe ceilalţi oameni, fie ca fiinţe care se bucură de iubire, fie ca fiinţe speriate, care au o nevoie disperată de iubire. Altfel spus, nu mai trebuie să interpretăm comportamentul celorlalţi oameni din perspectiva vinovăţiei sau inocenţei lor. Nu mai trebuie să-i privim cu ochi critici, pentru a vedea dacă ne atacă sau nu, ci trebuie să-i considerăm nişte fiinţe armonioase, care ştiu să se bucure de iubire, sau dimpotrivă, speriate, caz în care ne transmit cererea lor de ajutor.

Trebuie să devenim conştienţi de mecanismul percepţiei şi al proiecţiei. În calitatea noastră de fiinţe umane, avem un mecanism particular prin care dăm sens vieţii noastre. Avem amintiri minunate ale tuturor lucrurilor care ni s-au întâmplat vreodată, aproape începând din ziua naşterii noastre, iar uneori chiar dinainte de acest moment. Dacă în copilărie sau în tinereţe ni s-au întâmplat lucruri dureroase sau traumatizante, noi nu numai că ne aducem aminte de ele, dar chiar avem tendinţa să ne cramponăm de ele, evaluând din perspectiva lor prezentul şi viitorul nostru.

Mecanismul percepţiei şi al proiecţiei face parte integrantă din fiinţa umană, dar egoul este capabil să folosească acest mecanism în propriile sale interese. El ne convinge că proiecţiile noastre asupra altor persoane sau situaţii reprezintă însăşi realitatea. În final, el ne convinge că toate gândurile şi sentimentele noastre neplăcute se datorează unor persoane sau situaţii prezente în lumea exterioară. Ultimul lucru pe care şi-ar dori egoul să îl înţelegem este acela că tot ceea ce experimentăm noi în prezent este determinat în exclusivitate de gândurile din mintea noastră.

În general, noi nu ne asumăm responsabilitatea pentru percepţiile şi pentru proiecţiile noastre, dar dacă vom începe să o facem, vom avea libertatea de a alege cu adevărat între sistemul de convingeri al egoului şi cel al iubirii. Dacă vom deveni conştienţi de maniera în care se foloseşte egoul nostru de mecanismul proiecţiei, vom putea să ne manifestăm cu adevărat liberul arbitru. Vom putea acorda respectul cuvenit sentimentelor noastre, luând decizia dacă dorim să le cultivăm sau să ne detaşăm de ele.

Controlul trecutului şi al viitorului. Dacă dorim să ne pregătim inima şi mintea în vederea iertării, trebuie să renunţăm definitiv la convingerea că trecutul se va repeta inclusiv în viitor. Atunci când suntem atacaţi, teama se face să ne asumăm o poziţie defensivă. Această teamă continuă să existe în subconştientul nostru ani la rând, menţinându-ne convingerea că am putea fi oricând atacaţi din nou în acelaşi fel. Egoul nostru ne învaţă să nu avem încredere în alţi oameni, ba chiar să ne aşteptăm că vom fi din nou atacaţi. Există un aspect al conştiinţei noastre care trăieşte în permanenţă în acest trecut plin de spaime şi care este convins că trecutul se va repeta. Acest aspect al conştiinţei noastre are convingerea de nestrămutat că trecutul dureros prezice automat un viitor la fel de dureros.

Convingerea că evenimentele din trecut le prezic pe cele viitoare este cultivată de ego, care nu se alimentează decât cu gândurile noastre pline de teamă, incapabile de iertare, care judecă şi condamnă. Din păcate, această dietă nesănătoasă ne menţine separaţi de sinele nostru divin, de experienţa iubirii şi a unităţii cu ceilalţi oameni, inclusiv de experienţa prezenţei lui Dumnezeu.

Simptomele suferinţei şi durerii îşi au întotdeauna rădăcinile în gândurile noastre, în incapacitatea noastră de a ierta, şi pot lua diferite forme. Puţini oameni acceptă posibilitatea că atunci când se cramponează de gândurile lor critice, care refuză iertarea, ei optează practic pentru suferinţă. Egoul ne şopteşte adeseori la urechi că aceasta este cea mai bună cale de a-l pedepsi pe cel care ne-a rănit, dar în realitate singurii care suntem pedepsiţi suntem noi înşine. Îţi reamintesc că durerea, teama, nesiguranţa şi boala nu fac decât să alimenteze egoul. De aceea, acesta detestă pacea interioară, iubirea, fericirea şi sănătatea.

Percepţia egoului (căreia noi tindem să îi dăm crezare) este aceea că dacă nu păstrăm ranchiună unei persoane care ne-a rănit, ne punem singuri în pericol. Din păcate, această energie negativă pe care o cultivăm se acumulează înlăuntrul nostru şi mai devreme sau mai târziu se întoarce împotriva noastră la fel ca un bumerang.

Reţine: gândurile şi convingerile noastre determină întotdeauna experienţele noastre de viaţă. Scopul iertării este de a ne elibera de trecut, inclusiv de toate neînţelegerile şi resentimentele pe care le avem faţă de alte persoane. Iertarea nu numai că nu ne pune deloc în pericol, dar ne ajută chiar să trăim mai plenar şi mai fericiţi în momentul prezent. Dacă în clipa de faţă de simţim împăcaţi, noi avem tendinţa să proiectăm această stare de pace interioară inclusiv asupra viitorului. În acest fel, prezentul fericit se extinde asupra unui viitor fericit, tinzând să devină una cu acesta. Din păcate, cei mai mulţi dintre oameni trăiesc într-o realitate în care trecutul plin de teamă se identifică (prin proiecţie) cu un viitor plin de temeri, realitate care tinde să devină efectivă, căci convingerile noastre creează întotdeauna realitatea în care trăim.

Probabil că atât timp cât vom continua să locuim în acest corp, vom fi tentaţi în permanenţă să emitem judecăţi critice şi să refuzăm să iertăm. De acea, trebuie să ne reamintim continuu că fiecare moment reprezintă o oportunitate nouă pentru a face alegerea cuvenită. Personal, am convingerea sinceră că unul din cele mai frumoase daruri ale omului este chiar această putere de a alege gândurile pe care le cultivă în mintea sa. Libertatea de a alege ne poate elibera de propriile noastre judecăţi critice care ne întemniţează şi de propriul nostru ataşament faţă de trecut.

Iertarea ne ajută să trecem pe o altă vibraţie – cea a iubirii. Ea ne reaminteşte că iubirea reprezintă singura noastră realitate şi că în afara ei nu mai există nimic. Iubirea reprezintă răspunsul la toate întrebările şi problemele cu care ne confruntăm!

Iertarea: cea mai mare putere vindecatoare, Gerald Jampolsky

Sursa:drumuricatretine.wordpress.com


Read more...

  © Blogger template Foam by Ourblogtemplates.com 2009

Back to TOP