La Multi Ani!

vineri, 31 decembrie 2010


Se ia binecuvântare,
se adaug-un strop de soare,
şi o pulbere de stele;
se amestecă-ntre ele.
Se mai pune bunătate,
şi iertare de păcate.
Iar iubire?...
Cât cuprinde!
Şi de la Domnul Hristos
Să aveţi un an frumos.
Mulţumire pentru toate:
Mulţi ani cu sănătate!

Read more...

Puterea de a ierta

joi, 30 decembrie 2010


Din cînd în cînd ceva sau cineva ne aminteste ca exista în noi o problema nerezolvata. De obicei o neiertare. Realizez ca iertarea e cheia ce-ti deschide poarta spre un viitor mai bun. De ce? Pentru ca neiertarea ne tine în loc. Iertarea e aparent de doua feluri: iertarea propriei persoane si iertarea celorlati. De fapt iertarea e împacarea cu trecutul si acceptarea prezentului asa cum este. Iar acceptarea e cuvantul magic pentru un pas mai departe. Nu poti merge mai departe daca esti însotit de mînie sau furie, sau daca o tensiune interioara aparent fara cauza te tine în loc. Ceva ca o greutate pe suflet, ceva deseori neînteles si ne constientizat pe deplin, ceva ne sopteste încet dar persistent: „Nu încerca sa faci asta, nici în trecut n-ai reusit, ai atatea nereusite la activ...” sau... „Tii minte cum a fost cand ai dorit asta... si ce nasol te-ai simtit... nu ai obtinut...” sau „ stii ce ti-a facut aia”... si vocea aceasta intunecata ne determina sa renuntam sau sa actionam plini de teama, deci cu sanse din start mult mai mici.

IERTAREA DE SINE

Ai gresit ceva, candva si „zidul de protectie” se ridica involuntar si automat în fata unei noi initiative. Frica e un instinct firesc, pentru ca nimanui nu-i place suferinta. Si atunci te agati de ea, constientizata sub cuvintele „mai bine nu”, pentru ca nu cumva sa mai întalnesti suferinta. Îti ofera un loc caldut si sigur, dar care nu este locul pe care de fapt ti-l doresti cu adevarat. Si atunci stai pe loc, paralizat de neiertarea de sine. Pentru ca frica de viitor asta este de fapt. Daca am facut vreodata un lucru care a iesit prost se poate datora unei multitudini de factori, diverselor conjuncturi, ale caror motive necunoscute si cauze nevazute nu le putem cunoaste niciodata pe deplin. Deci n-are sens sa ne straduim prea mult sa le aflam. Undeva în adancul sufletului nostru, în inconstient le stim deja si le vom afla atunci cînd va fi timpul, si numai daca ne va fi necesar. Deci singurul lucru constructiv pe care îl putem face este sa ne iertam. Pentru orice nereusita, pentru orice iluzie si deziluzie, pentru orice am dorit si n-am stiut sa cerem, pentru orice... sa ne iertam.
Sa ne iubim sufletul si sa-l iertam cu iubire.
"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti", ne spune Iisus, deci nu putem iubi/ierta, daca nu ne iertam pe noi!
Iertandu-ne aruncam o lumina blanda asupra trecutului, si astfel ne vom trezi într-un PREZENT USOR DIFERIT. Pare straniu, dar este perfect adevarat! Ne putem schimba trecutul din punct de vedere emotional. Faptele desigur nu le mai putem schimba, dar emotiile însotitoare da. Astfel avem sansa sa tranformam o „nereusita” într-o lectie de viata. Daca învatam ceva din acea întîmplare: de exemplu cum sa actionam într-un mod mai eficient si mai întelept într-o situatie asemanatoare, atunci automat tranformam înfrîngerea în victorie. Da. Nu e o iluzie. SCOPUL VIETII E EVOLUTIA SPIRITUALA. ÎNTÎLNIREA CU SINELE. Daca am învatat ceva dintr-o întamplare de viata atunci nu conteaza prea mult rezultatul întamplarii, ci LECTIA ce am învatat-o din ea.
Succesul, ca si înfrangerea sunt în egala masura trecatoare. Daca am castigat ceva în plan material, dar n-am constientizat nimic despre sensul acelei victorii, atunci, practic nici macar n-am castigat, doar ne-am distrat un pic. CONSTIENTIZAREA conteaza. Adica un pas mai sus catre Sine, catre contopirea cu divinitatea din noi. Ceea ce automat ne da forta. FORTA DE A REUSI!

IERTAREA CELORLALTI

Are si ea sensul ei. Deseori ne spunem: „nu pot sa-l iert pe cutare...” Ne simtim vinovati pentru treaba asta poate chiar... „pacatosi”... Suntem uneori un pic speriati în sinea noastra ca iertarea ar implica împacarea cu respectiva persoana. Care nu ne este nicidecum simpatica. Nicidecum! Nimic si nimeni nu ne obliga sa reluam o relatie cu cineva cu care nu dorim. De fapt daca cineva ne-a facut un „rau”, indiferent, de natura lui, ceea ce ne e de folos sa facem este sa ne detasam emotional de el, de acea persoana. Sa reuntam sa ne mai gîndim obsesiv la el/ea. Sa renuntam sa dorim sa-l schimbam sau sa-l convingem de „dreptatea noastra”. N-are nici un sens. Nu e menirea noastra sa-i facem educatie cu forta, sa-i explicam legile universului, sau sa-l elevam spiritual. De iertat, iarasi nu e menirea noastra s-o facem, pentru ca asta e menirea lui Dumnezeu. Cine suntem noi sa acordam iertari de acest gen...
A... daca e vorba de un prieten cu care ne-am ciondanit un pic, împacarea e un lucru frumos, daca asta simtim. Daca e vorba de cineva ce îsi cere în mod expres si SINCER scuze, e omeneste sa-l întelegem si sa le acceptam. Nimeni nu e perfect. În primul rand noi! Sa nu uitam...
Isus ne spune dealtfel : „Daca va gresi fratele tau dojeneste-l si daca se va pocai iarta-l. Si chiar daca îti va gresi de sapte ori într-o zi si de sapte ori se va intoarce catre tine zicand: Ma caiesc, iarta-l!” (Luca, 17, 4-3)
Deci ne spunem punctul de vedere „îl dojenim” si daca acea persoana ÎSI CERE IERTARE, atunci abia suntem datori sa-l iertam. Asta deoarece „pocainta” si „cererea iertarii” din partea celuilalt, implica constinetizarea din partea sa a faptului ca a actionat gresit, implica faptul ca a înteles ceva si a crescut spiritual. Deci... ce a fost nu se va mai repeta. Daca face de sapte ori aceeasi greseala atunci... NU a constientizat. Nu a schimbat nimic în el. Deci cele 7 greseli sunt... diferite.
Genialul Einstein ne spune si el: „Nu poti rezolva o problema de la acelasi nivel de constiinta de la care ai creat-o!” Deci trebuie sa cresti spiritual sa te schimbi, sa constientizezi, tu sau... cel care a actional eronat.
Ni se inoculeaza deseori de unii preoti sau „învatatori spirituali” ca suntem vinovati de neiertare. Nu. De fapt trebuie doar sa nu purtam ranchiuna si gandurile negative în noi, sunt energii grele. Ele sunt o povara, indiferent cine e tinta lor si cine e „vinovat”. Deci sa ne eliberam de greselile celorlati, aceasta însemnand detasare, si indiferenta. N-are sens sa suferim o viata pentru o alegere gresita a cuiva. A altuia sau a noastra.
Exista o dreptate universala. Exista un echilibru perfect al lucrurilor. Exista compensatii si uneori universul „ne razbuna” mult mai... elegant. Asa ne spune si Cabala, sa nu ne razbunam, Universul va lucra pentru noi.
Si sa nu uitam doua lucruri impoartante:
- daca cineva ne-a gresit, am rezonat chiar si pentru o clipa cu el.
- la nivel cosmic nu exista greseli, ci numai lectii de viata, în scopul evolutiei spirituale.
Daca vrem sa nu mai avem de-a face cu acel gen de situatii sau oameni, atunci sa LE ACCEPTAM cum au fost, SA ÎNVATAM ceva din ele si sa NE ACCEPTAM prin întelegere, iubire si iertare.

Va ofer un mic exercitiu simplu prin care ne putem elibera mai usor de o neiertare, l-am folosit la îndemnul cuiva si are efecte miraculoase, deoarece actioneaza nevazut asupra sufletului schimbind si schemele mentale. Repetati aceste cuvinte cu sinceritate si convingere de cîte ori va aduceti aminte, în fiecare zi, pîna cînd veti simti subtil în voi o schimbare. Ea se poate face cunoscuta si prin vise sau prin oamenii din jurul vostru. E bine sa le repetati cel putin 7 zile:

„Ma iert, ma iert, ma iert... Îi iert pe toti cei ce mi-au gresit. Ajuta-ma Doamne sa iert Si iarta-ma pentru tot. Amin.”

Miracolele se nasc din simplitate si siceritate.
Lumina si iubire tuturor!

Carla von Vlad

Read more...

Lectiile iubirii

marți, 28 decembrie 2010


Lectia a I-a
Umpleti cupa inimii voastre cu iubire si revarsati din ea peste intreaga Creatie Divina, apoi priviti ce se intampla ! Daca vedeti ceea ce va place, inseamna ca ati reusit.

Lectia a II-a

Priviti prin ochiul inimii voastre catre toate fiintele ! Daca acestea se opresc cel putin pentru o clipa privindu-va cu blandete, inseamna ca cupa inimii voastre este mereu plina si are ce revarsa.

Lectia a III-a

Aduceti peste altarul inimii voastre pacea mult dorita si cand va veti simti plini de ea, revarsati-o peste cei ce n-o cunosc ! Daca locul revarsarii primeste pacea, lectia este invatata cu adevarat.

Lectia a IV-a

Daca simtiti pacea unui loc, priviti prin ochiul inimilor voastre si vedeti cine o intareste!Descoperirea sa nu va tulbure. Puneti si voi zidirea voastra locului Binecuvantarii; asa pacea se va intari !

Lectia a V-a

Daca gandul vostru intalneste gandurile celor de langa voi fara sa lase tulburare, pastrati tacerea, dar lasati gandul sa vorbeasca ... Comuniunea s-a realizat

Lectia a VI-a

Deschideti cai catre cei ce va cauta, primiti ce vi se da, dar folositi-va cuvantul spre implinirea unor fapte! Daca rezultatul este cel dorit, veti multumi pe cei ce v-au gasit.

Lectia a VII-a

Cinstiti pe cei mici si pe cei mari cu aceeasi masura a iubirii, in orice loc v-ati afla ! Cautati esenta trairii lor si veti gasi aceeasi radacina ca a voastra ..!

Lectia a VIII-a

Daca simtiti ca izvorul inimii voastre umple cu iubire templul celor ce sterpi sunt prin trairea lor, faceti-o pana ce si acestia vor revarsa iubirea ca si voi !

Lectia a IX-a

Daca roua diminetii voastre nu aduce rasaritul peste chipurile acelora ce va ies in cale, nu va tulburati. Veni-va ziua rasaritului si-n pasul lor, de roua diminetii voastre va revarsa la fel si pentru ei ...

Lectia a X-a

Daca Lumina cuvantului vostru s-a lasat deja peste locul asteptarii, nu va mai intoarceti la timpul dinaintea hotararii, pentru a reveni! Lasati ce s-a luminat sa raman timpului sau.

Lectia a XI-a

Cand pasul vostru simte greutatea urcusului, aduceti peste calea voastra puterea vointei si renuntarea nu va va mai gasi !

Lectia a XII-a

Daca va aflati in fata unui om plin de pasiuni grosiere si cupa inimii voastre este plina de iubire, chiar de veti simti valul dorintei lui ca va atinge, nu trebuie decat sa revarsati iubirea catre gandul sau si se va linisti.

Lectia a XIII-a

Gasiti versul cantarii ce nu raneste fapta bunavointei si pacea descchideti-va drumul cautarii celor ce vor Lumina...!

Lectia a XIV-a

Intoarce-ti-va prin pasul retrairii, la visul fiecarui gand ce trece-n timp si impacati-va cu el; sters sa fie din cartea vietii. Asa doar veti ramane vii !

Sursa:www.esoterism.ro

Read more...

Frumusetea si caldura unui cadou!

joi, 23 decembrie 2010


Postasul suna de doua ori. Mai erau cinci zile pana la Craciun. Avea in mainile sale un mare pachet invelit intr-o frumoasa hartie, legat cu panglici aurii. Intra, raspunse o voce din interior. Postasul intra Era o casa rau intretinuta, caci se gasea intr-o incapere plina de umbre si praf. Asezat intr-un fotoliu statea un batran.

- Priveste ce pachet de Craciun extraordinar, spuse bucuros postasul.

- Multumesc. Aseaza-l jos, spuse batranul cu cea mai trista voce auzita parca vreodata.

Postasul ramase intepenit cu pachetul in mana. Intuia foarte bine ca acel cadou era plin de lucruri minunate si acel batran nu avea pe chip nici macar o urma de bucurie.

Atunci de ce era asa de trist ?

- Dar domnule, nu ar trebui sa faci din aceasta zi o sarbatoare cu acest magnific cadou ?

- Nu pot, nu pot chiar deloc, spuse batranul cu lacrimi in ochi. Si incepu sa povesteasca postasului istoria fiicei sale, casatorita in orasul vecin si care devenise bogata. In fiecare an ii trimitea un pachet de Craciun cu un biletel: De la fiica ta Luisa si de la sotul ei. Niciodata cateva urari personale, o vizita sau o invitatie: Vino sa petreci craciunul impreuna cu noi. Niciodata.

- Vino sa vezi, adauga batranul in timp ce se ridica obosit. Postasul il insoti pana la o camara. Batranul deschise usa.

– Dar…, ramase surprins postasul.

Camara era plina de cadouri de craciun. Erau toate celelalte daruri adunate din anii trecuti. Toate cu minunata lor hartie desenata si cu panglicile stralucitoare.

- Dar nici macar nu le-ati deschis, exclama postasul contrariat.

- Nu, raspunse trist batranul: nu este iubire inauntru.

Read more...

Iluminarea prin iubire

duminică, 19 decembrie 2010


Iluminarea prin iubire, starea fara dorinte

"Uneori, daca esti relaxat pot exista momente scurte de revelare a sinelui. Exista astfel de momente in care esti relaxat. Cand esti indragostit, cand iubesti: pentru cateva momente iubitul sau iubita se afla cu tine.
Ai dorit foarte mult asta, ai luptat mult si acum, in sfarsit, iubita este cu tine. Pentru o clipa mintea dispare. Ai depus mult efort pentru a fi cu el sau cu ea. Mintea a luptat mult, a cautat, s-a gandit enorm de mult la acel lucru, iar acum iubita este langa tine si brusc mintea nu mai poate gandi.
Vechiul process nu mai poate continua. Pana acum cautai persoana iubita: acum aceasta se afla langa tine si mintea pur si simplu se opreste. In acel moment nu mai exista dorinte. Esti relaxat, esti “aruncat” in tine insuti.
Pana cand iubita sau iubitul nu iti poate provoca aceasta stare de patrundere in tine insuti, aceea nu este iubire. Pana cand nu devii tu insuti in prezenta iubitei, aceea nu este iubire. Pana cand mintea nu inceteaza sa mai functioneze in prezenta iubitei, aceea nu este iubire.
Uneori se intampla acest lucru, iar mintea si dorintele dispar. Iubirea este fara dorinte. Incearca sa intelegi: poti dori iubirea, dar aceasta este o stare fara dorinte. Cand apare, acolo nu mai poate exista nici un fel de dorinta: mintea este calma, linistita, relaxata. Nici o devenire, nici un fel de imprastiere.
Insa acest lucru se intampla doar pentru cateva momente, daca se intampla vreodata. Daca iubesti sau ai iubit, stii ca aceste cateva clipe vor apare. Este un soc. Atunci mintea nu mai poate functiona, deoarece intregul ei mecanism a devenit nefolositor, absurd. Cel sau cea pe care ai dorit-o se afla langa tine si mintea nu mai poate gandi ce sa faca.
Pentru cateva momente intregul mecanism se opreste. Esti relaxat in tine insuti. Ai atins centrul, fiinta ta si simti ca esti sursa acestei bunastari si fericiri. Te umple o mare fericire, te inconjoara un parfum sublime. Brusc nu mai esti acelasi om ca mai inainte.
De aceea, iubirea transforma atat de mult. Daca iubesti, nu poti ascunde asta. Este imposibil! Daca iubesti, se va vedea. Ochii, fata, mersul, felul de a sedea, totul arata ca oiubesti, ca nu mai esti acelasi om. Mintea doritoare nu mai este acolo. Pentru cateva momente esti precum un Buddha.
Dar acest lucru nu poate tine mult. Imediat mintea va incerca sa isi revina dupa acest soc si va incerca sa gaseasca scuze si metode pentru a gandi din nou. De exemplu, mintea va spune ca ti-ai atins scopul, dar dupa aceea? Ce vei face?
Acum vor incepe argumentarile. Vei gandi: “Astazi sunt cu iubita mea, dar oare voi fi si maine?” Mintea deja a inceput sa gandeasca. Iar in momentul in care ea lucreaza, deja ai cazut in devenire.
Acest lucru se intampla oricui. Cand ai iubit pe cineva au existat momente in care mintea disparea. Dar apoi te-ai casatorit. De ce? Pentru a avea mereu acele momente. Insa ele au disparut atunci cand nu erai casatorit si nu mai pot reveni acum, deoarece situatia este diferita.
Cand doi oameni se intalnesc pentru prima data, acolo este o situatie noua. Atunci mintile lor nu mai pot functiona. Ei sunt coplesiti de situatie – sunt umpluti de aceasta noua experienta, de aceasta noua viata, de aceasta noua inflorire! Apoi mintea incepe sa functioneze si ei vor gandi: “Ce moment sublim! Hai sa ne casatorim pentru a putea repeta aceste clipe minunate!”
Mintea va distruge totul. Casatoria inseamna minte. Iubirea este spontana; casatoria este ceva calculat. Casatoria este un lucru matematic. Atunci vei astepta acele momente beatifice, dar ele nu vor mai reveni. De aceea, fiecare femeie sau fiecare barbat casatorit este frustrat – deoarece ei asteapta reaparitia acelor momente frumoase, care au existat in trecut.
De ce nu mai apar? Pentru ca intreaga situatie s-a schimbat: acum tu nu mai esti nou, nu mai exista spontaneitate, acum iubirea este doar o rutina. Totul a ajuns sa se limiteze doar la obligatii si datorii. Iubirea a devenit o datorie, nu o bucurie. La inceput era o bucurie, acum este o obligatie. Si aceasta obligatie nu iti poate darui aceeasi fericire pe care ti-o da amuzamentul, bucuria.
Este imposibil!! Mintea ta a creat totul. Acum astepti producere acelor momente si cu cat astepti mai mult, cu atat mai mica este posibilitatea lor de aparitie. […] Acum nu mai poate apare nimic. Asa ceva nu apare decat atunci cand esti deschis: se intampla intotdeauna intr-o situatie noua.
Asta nu inseamna sa schimbi coordonatele vietii tale zilnic, ci inseamna sa nu perimiti mintii sa creeze un sablon. Atunci sotia sau sotul tau te va incanta in fiecare zi. Nu permite mintii sa astepte, nu-i permite sa se miste in viitor. Astfel maestrul sau prietenul tau va fi mereu nou. Si totul este nou in lume, cu exceptia mintii. Mintea este singurul lucru care este vesnic vechi.
Soarele este altul in fiecare zi. Astazi pe cer nu este acelasi soare care a fost si ieri. Luna este noua, ziua, noapte, florile, copacii… totul este nou, doar mintea nu este. Ea este vesnic veche - tine minte, vesnic - deoarece pentru a exista are nevoie de trecut, de experiente acumulate, de experiente proiectate.
Mintea are nevoie de trecut, iar viata numai de prezent. Viata este vesnic fericita - mintea niciodata. Ori de cate ori permiti mintii sa te controleze pe tine, atunci odata cu ea apare acolo si nefericirea."
Osho

Sursa:www.esoterism.ro

Read more...

Iubirea Divina

vineri, 3 decembrie 2010

Dumnezeu, in tacerea Sa eterna sopteste: "Eu sunt Iubire. Dar pentru a experimenta daruirea si darul iubirii Eu m-am divizat pe Mine insumi in trei: iubire, iubit si iubita. Iubirea mea este frumoasa, pura, eterna bucurie; Eu sunt gustat in multe moduri, prin intermediul multor forme.

Ca tata eu beau iubirea plina de respect izvorata din inimile copiilor mei. Ca mama eu beau nectarul iubirii neconditionate din cupa sufletului micutului copil. Copil fiind eu ma impregnez de iubirea protectoare a ratiunii drepte a tatalui. Ca adolescent eu beau iubirea fara de motiv din sfantul Graal al atractiilor materiale. Ca stapan eu beau iubirea plina de compasiune din cupa aprecierii Maestrului. Ca Guru preceptor eu ma bucur de iubirea pura provenita din caliciul devotiunii atotcuprinzatoare a discipolului. Ca prieten eu beau din fantana clocotitoare a iubirii spontane. Ca prieten divin, eu golesc dintr-o sorbitura apele cristaline ale iubirii cosmice, provenite din rezervorul inimilor ce-L adora pe Dumnezeu.

Eu sunt indragostit doar de iubirea insasi, dar imi permit sa fiu inselat cand ca tata sau ca mama gandesc si simt doar pentru copil, atunci cand ca iubit imi pasa doar de iubita, atunci cand ca discipol traiesc doar pentru Maestru. Dar deoarece Eu iubesc doar Iubirea, in mod ultim Eu sfaram aceasta iluzie a miriadelor de Sine umane. Din acest motiv Eu transfer tatal intr-un taram astral atunci cand el uita ca iubirea Mea si nu a sa, este cea care protejeaza copilul. Eu ridic copilul de la pieptul mamei, astfel incat ea sa invete ca iubirea Mea este cea pe care o adora in el. Eu rapesc iubitul iubitei care isi imagineaza ca ea este cea pe care el o iubeste, mai curand decat iubirea Mea care raspunde in ea.

Astfel iubirea Mea se joaca de-a v-ati-ascunselea in toate inimile umane, astfel incat fiecare sa poata sa invete sa descopere si sa adore, nu acele receptacole umane temporare ale iubirii Mele, ci insasi Iubirea Mea, dansand dintr-o inima in alta.

Fiintele umane solicita una alteia „Iubeste-ma doar pe mine”, si astfel Eu racesc buzele lor si le pecetluiesc pentru totdeauna, astfel incat ei sa nu mai rosteasca niciodata acest neadevar. Deoarece ei toti sunt copiii Mei, Eu doresc ca ei sa invete sa vorbeasca despre adevarul ultim: ”Iubiti Iubirea Unica (prezenta) in noi toti”. A spune cuiva „Te iubesc” este fals pana cand tu vei realiza adevarul: „Dumnezeu prezent ca iubire in mine este indragostit de iubirea Sa din tine.”

Luna rade de milioanele de iubiti bineintentionati care fara sa-si dea seama isi mint iubitele spunand: „Te voi iubi pentru totdeauna.” Craniile lor sunt acoperite de nisipul maturat de vant al eternitatii. Ei nu isi mai pot utiliza rasuflarea pentru a spune „Te iubesc”. Ei nici macar nu-si mai pot reaminti sau respecta promisiunea lor de a se iubi unul pe altul pentru totdeauna.

Fara a spune un cuvant, Eu v-am iubit intotdeauna. Eu singur pot spune cu adevarat „Te iubesc”; deoarece eu va iubesc dinainte ca voi sa va nasteti; iubirea Mea va confera viata si va sustine in fiecare moment al ei; si Eu singur va pot iubi dupa ce portile inchisorii mortii se inchid in spatele vostru; acolo unde nici cel mai sincer iubit omenesc nu va poate atinge.

Eu sunt iubirea care manevreaza papusile umane cu sforile emotiilor si instinctelor, pentru a juca spectacolul iubirii pe scena vietii. Iubirea Mea este frumoasa si nesfarsit plina de bucurie atunci cand o iubiti doar pe ea; dar linia vietii, pacii si bucuriei voastre este intrerupta atunci cand in loc de aceasta va lasati angajati in emotii si atasamente omenesti. Realizati, copiii Mei, iubirea Mea este cea dupa care voi tanjiti!

Cei care Ma iubesc doar sub forma unei singure persoane, sau care Ma iubesc intr-un mod imperfect doar intr-o singura persoana, nu cunosc ce este Iubirea. Doar cei care Ma iubesc intr-un mod intelept si egal in tot si care Ma iubesc perfect si egal ca tot pot cunoaste cu adevarat Iubirea."

Sursa:esoterism.ro

Read more...

  © Blogger template Foam by Ourblogtemplates.com 2009

Back to TOP